Ideea lui Gutenberg
Înainte de tipografie, crearea chiar și a unei singure cărți a fost un proces incredibil de dureros și laborios. Până în secolul al XII-lea, în Occident, în jurul anului 476, cărțile erau create prin copierea unor opere de literatură deja existente. Majoritatea lucrau în mănăstiri unde fiecare avea câte un birou unde putea să-și ducă treaba la final, alții lucrau în medii în care nu le era pus la dispoziție un loc în care să creeze.
Procesul de crearea a unei cărți implica atât alegerea fiecărei litere, cât și legarea cărții. Conceperea unui manuscris a avut în spate nenumărate ore de muncă, în care s-a folosit cerneală din argint și aur. Inclusiv legarea acestor manuscrise necesita abilități speciale, talent și multe ore de muncă.
Johannes Gutenberg nu intenționa să schimbe lumea pentru totdeauna atunci când a inventat tipografia. Metoda folosită și în tipografii era folosită încă din anii 1300, prin cerneala care era presată pe o bucată de lemn sculptat care urma să fie pusă pe hârtie. O altfel de tehnică era folosită în China încă din anii 600 î.Hr.
Alfabetul roman, un ansamblu de simboluri fonetice combinate, a fost vehiculul perfect pentru dezvoltarea unei tipografii mecanice cu litere mobile care puteau fi folosite în orice combinație. După invenția lui Gutenberg, au trebuit să treacă 20 de ani ca aceasta să devină profitabilă. Acesta a murit în 1468, plin de datorii și înainte de a putea observa impactul dispozitivului său asupra populației.
Până în 1519, un călugăr relativ necunoscut pe nume Martin Luther trecuse de la abordarea celor 95 de teze ale sale la producerea a 300 de ediții ale scrierilor sale, devenind cel mai publicat autor din Europa la acea dată.
Evoluția tipografiei
Este ironic că tipografia Gutenberg a ajutat la facilitarea Reformei protestante, deoarece inițial a văzut Biserica Catolică drept cel mai bun client al său. Viziunea lui Gutenberg a însemnat biblii uniforme, întărirea creștinătății tradiționale prin cărți și zdrobirea adversarilor politici cu nou invenție.
În schimb, democratizarea informațiilor prin intermediul cuvântului scris a avut efectul opus. Prin răspândirea cunoașterii mai rapid, autoritatea statului și a papalității a fost slăbită, tipografia alimentând mișcarea intelectuală a Renașterii din secolul al XIV-lea.
De asemenea, tipografia a îndepărtat autoritatea de la preoți și a transmis-o unui public vorbitor de limbă. Scrierea nu numai că ar fi putut fi răspândită, ci și citită de intelectualii care cunoșteau propriile limbi.
În 1605, primul roman modern din lume, „Don Quijote”, scris în spaniolă, a început dezvoltarea acestei laturi a literaturii. Poveștile pot fi și dezvoltate din trăirile propriului popor, nu neapărat privind zei sau eroi redutabili.
