Ranavalona a fost unul dintre conducătorii din secolul al XIX-lea al Regatului Madagascar, într-o perioadă în care exista un contact tot mai mare între insulă și europeni.
Prin urmare, s-au adunat în jurul ei și au obținut suficient sprijin din partea armatei pentru ca ea să preia tronul cu forța.
Se pare că Rakotobe și susținătorii săi nu au putut rezista și, prin urmare, prințul a fost obligat să renunțe la pretenția sa la tron.
Rakotobe și mama sa au fost printre primele victime ale reginei Ranavalona, deoarece erau văzuți ca amenințări la adresa poziției sale. Regina a omorât, de asemenea, mulți alți rivali politici pentru a-și asigura poziția.
Regina Ranavalona nu și-a dezamăgit susținătorii, întrucât a răsturnat imediat reformele instituite de regretatul ei soț.
Regina a anulat acordurile comerciale pe care regatul ei le-a avut cu Marea Britanie și Franța și a expulzat negustorii, profesorii și diplomații europeni din Madagascar.
Ca represalii, francezii au lansat un atac asupra regatului lui Ranavalona. Însă, malgașii au respins invazia, datorită în mare parte faptului că mulți dintre soldații francezi au fost doborâți de malarie.
După luptă, regina a decapitat 21 de soldați inamici.
Capetele lor erau aliniate de-a lungul plajei, astfel încât să-i avertizeze pe conaționali lor împotriva încercării unui alt atac.
Regina Ranavalona a vizat, de asemenea, misionarii și convertiții creștini.
Creștinismul a fost scos în afara legii, iar cei care au refuzat să renunțe la credință au fost tratați cu cruzime.
Acești creștini au fost bătuți, torturați și executați prin diferite mijloace. Se spune că rudele acestor creștini au fost forțați să urmărească aceste pedepse brutale, astfel încât să le insufle frică.
Odată, regina a ordonat ca 15 fruntași creștini să fie atârnați de frânghii peste o râpă stâncoasă.
Apoi s-au tăiat frânghiile, trimițându-i la moarte.
Regina Ranavalona a reluat și practicile juridice crude.
În afară de răsturnarea politicilor prietenoase occidentale ale răposatului ei soț și de persecuția față de creștini, regina, ca o bună conservatoare, a reintrodus practicile tradiționale.
Acestea includeau procese prin încercări grele, care erau folosite pentru a determina dacă o persoană acuzată de o crimă era sau nu nevinovată.
Unul dintre aceste procese este cunoscut sub numele de tangena, numită după o plantă otrăvitoare care determină o persoană să vomite după ce a mâncat-o.
Acest tip proces a fost folosit în special împotriva persoanelor suspectate de neloialitate.
Acuzatul era obligat să mănânce trei bucăți de piele de pui, urmate de nuca tangenă.
Dacă acuzatul era nevinovat, vomita toate cele trei bucăți de piele de pui. Dacă acuzatul nu ar putea face acest lucru, era declarat vinovat.
Una dintre persoanele supuse tangenei de către Ranavalona a fost Adriamihaja, un tânăr ofițer militar care a sprijinit pretenția lui Ranavalona la tron după moartea lui Radama.
Adriamihaja a fost și iubitul reginei și tatăl biologic al fiului ei, prințul Rakoto.
Adriamihaja a fost recompensat cu funcția de prim-ministru, dar în cele din urmă și-a găsit sfârșitul ca urmare a infidelității sale.
Adriamihaja a fost surprins de regină cu o altă femeie și i s-a oferit șansa de a fi supus procesului de tangenă.
El a refuzat, însă, preferând să fie executat.
Cruditatea Ranavalonei nu a fost cu siguranță limitată doar la cei apropiați sau la creștinii pe care i-a persecutat.
Nimeni din regat nu era ferit de răutatea ei.
De exemplu, ea a folosit pe deplin tradiția fanompoanei sau munca forțată în locul plății impozitelor în bani sau bunuri. Cu alte cuvinte, acești muncitori erau sclavi și sufereau foarte mult.
