Ranavalona a fost unul dintre conducătorii din secolul al XIX-lea al Regatului Madagascar, într-o perioadă în care exista un contact tot mai mare între insulă și europeni.
Fiul lui Ranavalona, Rakoto, s-a opus politicilor mamei sale și a susținut opinii care erau mai apropiate cele ale predecesorului ei.
Rakoto a participat la mai multe comploturi împotriva reginei, care sn-au avut succea.
Una dintre aceste comploturi a fost lansat în 1857 și a implicat doi francezi, Jean Laborde și Joseph-François Lambert.
Deși regina s-a opus, în general, prezenței europenilor din regatul ei, a fost suficient de înțeleaptă pentru a le recunoaște valoarea atunci când era nevoie.
Laborde, de exemplu, ajunsese în Madagascar în 1831, în urma unui naufragiu.
Regina l-a acceptat în cercul ei de apropiați, deoarece avea cunoștințele necesare pentru fabricarea de arme, praf de pușcă și alte bunuri industriale.
Laborde a fost, de asemenea, responsabil pentru construirea unui palat pentru regină pe un deal din Antananarivo.
Din păcate, palatul a fost distrus într-un incendiu în 1995.
În ciuda faptului că era unul dintre confidenții reginei, Laborde l-a sprijinit pe Rakoto și s-a întors împotriva ei în 1857.
Complotul a fost dejucat, iar conspiratorii au fost curățați.
Europenii au fost cruțați, probabil din cauza intervenției prințului, dar exilați din regat.
Malgașii care au participat la complot, pe de altă parte, au fost mai puțin norocoși și au fost omorâți.
În ceea ce îl privește pe Rakoto, el a rămas ca moștenitor al tronului, chiar dacă a încercat să o răstoarne pe mama sa de mai multe ori.
Regina Ranavalona a condus Regatul Madagascar 32 de ani și a murit în somn în 1861.
Moartea ei a fost jelită în tot regatul timp de nouă luni, iar o parte din ritualurile funerare au implicat sacrificarea a mii de animale, a căror carne era atunci distribuită oamenilor.
Ranavalona a fost succedat de fiul ei, Rakoto, care a adoptat numele de Radama II.
Deși sursele istorice o descriu pe regina Ranavalona ca pe un despot extrem de crud, trebuie spus că a fost un politician șiret, întrucât a reușit să-și mențină puterea atât de mult timp.
Mai mult, în parte datorită politicilor sale izolaționiste, Regatul Madagascar a reușit să-și mențină suveranitatea în fața colonialismului. În schimb, succesorii ei erau mult mai puțin capabili decât ea, iar, în 1895, Madagascar a devenit un protectorat francez.
În anul următor, insula a fost redusă la statutul de colonie.
Sursa AICI
