Publius Vedius Pollio, un politician roman din înalta societate, a fost remarcat pentru cruzimea față de sclavii săi și pentru unele practici cu adevărat sadice.
Descriind obiceiurile lui Pollio, Seneca spune: „cum in servum omnia liceant” (toate lucrurile pot fi făcute unui sclav).
Cu toate acestea, cruzimea lui Pollio a fost privită de societatea romană ca fiind deosebit de malefică și scandaloasă.
Ca atare, devenise un subiect de discuție al societății romane din acea vreme și multe mențiuni despre acțiunile sale există în scrisori și scrieri care au ajuns până la noi.
Seneca descrie evenimentul din punct de vedere moral, spunând: „Deși legile permit ca un sclav să fie maltratat în orice măsură, există totuși unele lucruri pe care legile comune ale vieții ne interzic să le facem unei ființe umane”.
Vedius Pollio a fost judecat în cele din urmă de împărat!
Practicile sale crude s-au manifestat în timpul unei vizite a prietenului său, împăratul Octavian, la vila de lux.
La un moment dat în timpul serii, un sclav a scăpat și a spart un pahar de cristal.
Înfuriat, Vedius Pollio a poruncit să fie aruncat imediat în faimosul bazin cu anghile.
Conștient de cât de barbară și dureroasă era o astfel de moarte, sclavul a fugit la împărat și a căzut în genunchi. El a implorat nu libertatea, ci doar să fie ucis într-un mod mai puțin dureros.
Augustus a fost îngrozit.
Auzise zvonuri despre cruzimea lui Pollio, dar a fost îngrozitor să o vadă direct. De îndată a ordonat să se umple bazinul de anghile și să se spargă în fața lui fiecare vas de cristal din vila lui Pollio.
Sclavul nu a fost pedepsit. Mai mult, Augustus l-a eliberat.
Vedius Pollio nu a obiectat: a acceptat stoic mânia împăratului.
Nu se știe dacă a renunțat la comportamentul său crud, dar știm că ulterior a lăsat moștenire împăratului una dintre vilele sale de lux din Roma. Augustus a demolat-o imediat. În locul ei, a ridicat o colonadă, cunoscută sub numele de Porticus di Livia, pe care a dedicat-o propriei sale soții, Livia Drusilla.
Comportamentul scandalos al lui Vedius Pollio a zguduit Imperiul Roman. Numeroși indivizi din înalta clasă a vremii au făcut comentarii cu privire la aceste evenimente barbare și la tratamentul crud al sclavilor.
Se pare că scandalul a creat probleme importante de moralitate și etică, determinându-i pe mulți să atingă problema abuzului față de sclavi.
Cicero l-a menționat pe Pollio într-una din scrisorile. La acea vreme, Cicero era guvernatorul provinciei Cilicia.
La întoarcerea la Roma, s-a oprit în orașul Laodikeia și de acolo a trimis o scrisoare detaliată lui Atticus.
A fost o corespondență în care a atins multe subiecte.
Lăsând cele mai condimentate bârfe mai la urmă, Cicero scrie spre finalul scrisorii sale despre Vedius Pollio, spunându-i prietenului său „amândoi suntem pasionați de un scandal”.
Menționează apoi pe un anume prieten apropiat al lui Gnaius Pompeius, cunoscut sub numele de Vedius Pollio, pe care Cicero l-a întâlnit personal în timp ce călătorea din Tars la Laodikeia.
Întâlnirea a fost ciudată, Pollio călătorind alături de animale sălbatice și o mulțime de sclavi.
Cicero scrie că „nu mai văzuse niciodată o persoană mai depravată” și îl numește pe Vedius Pollio un „mare ticălos”
În deceniile următoare, infamia lui Vedius Pollio a fost adesea menționată de unii dintre cei mai renumiți istorici din Roma.
Cassius Dio, într-una dintre numeroasele sale lucrări, scrie:
