În Charta de la Londra au fost cuprinse şi cele patru capete de acuzare împotriva criminalilor de război nazişti şi au fost introduse, de asemenea, acuzaţii împotriva guvernului german, a conducerii NSDAP, SS şi SD, SA şi Gestapo, precum şi a Statului Major General şi a Înaltului Comandament al Wehrmacht ca fiind organizaţii criminale.
Cele patru capete de acuzare erau: conspiraţie – acuzaţii au pregătit şi au pus în practică un plan cu scopul de a obţine puterea absolută şi au acţionat în înţelegere totală pentru perpetuarea crimelor ulterioare; crime împotriva păcii – acuzaţii au încălcat articolul 34 din tratatele internaţionale în 64 de ocazii separate, ducând războaie de agresiune şi provocând ruina întregii lumi; crime de război: – acuzaţii au ordonat sau au permis asasinatele colective şi tortura la scară incomensurabilă, au transformat în sclavi milioane de oameni şi au ordonat jaful generalizat; crime împotriva umanităţii – acuzaţii au persecutat adversarii politici şi minorităţile rasiale sau religioase; au exterminat întregi comunităţi entice.
Dintre cei 24 de inculpaţi iniţiali, reprezentanţi ai regimului nazist, doar 21 au apărut în instanţă: marele industriaş Gustav Krupp, bătrân şi bolnav, nu a mai fost judecat; Martin Bormann a fost judecat şi condamnat in absentia, iar Robert Ley s-a sinucis în ajunul procesului. Principalii lideri politici şi militari ai regimului nazist – Adolf Hitler, Heinrich Himmler şi Joseph Goebbels – s-au sinucis înainte de sfârşitul războiului.
După nouă luni, verdictele în Procesul marilor criminali de război au fost citite la 30 septembrie şi la 1 octombrie 1946.
Doisprezece inculpaţi au fost condamnaţi la moarte, trei la închisoare pe viaţă şi patru la închisoare pe termen lung. Tribunalul a găsit trei inculpaţi nevinovaţi. Tribunalul Militar Internaţional a declarat organizaţii criminale – NSDAP-ul, Gestapo-ul, SD-ul şi SS-ul (excepţie făcând Reiter SS).
