Iată cum o descrie istoricul Rudolf Șutu în „Iașii de odinioară”, publicată în 1928: „Foarte frumoasă în tinerețea ei, deșteaptă, de o deșteptăciune sclipitoare și de o cultură vastă, se deosebea prin toate aceste însușiri de multe alte femei… Vorbea minunat franceza și germana”.
S-a măritat cu mult prea bogatul Nunuță Rosetti-Roznovanu, care avea o avere imensă și care a revendicat domnia Moldovei după abdicarea lui Cuza. La 1873, divorțează de Nunuță și se mărită cu un alt boier foarte bogat, Grigorie Kogălniceanu.
La moartea acestuia, în 1904, Adela era cea mai bogată femeie a Iașilor.
Tot Șuțu scrie despre primul mariajal ei: „Căsnicia aceasta însă n’a durat multă vreme și în bună înțelegere, soții s’au despărțit, rămânând însă în termenii cei mai buni după desfacerea căsătoriei, întâlnindu-se adeseori în casele amice pe care și unul și altul le vizitau.
După vre’o câțiva ani, s’a recăsătorit cu Grigorie Cogălniceanu, fostul șef a partidului conservator ieșean”.
Al doilea soț, Grigorie Kogălniceanu, era caracterizat de Nicolae Leon în volumul „Note și amintiri” ca fiind „un monument de înfumurare. Cel mai mare merit al lui era numele care-l purta”.
