La 28 aprilie 1945, Benito Mussolini (1883-1945), cel care, în 1922, instaurase dictatura fascistă în Italia, lider al statului fascist (1922-1943), supranumit ”Il Duce”, şi unul dintre fondatorii Axei Berlin-Roma-Tokyo, a fost executat de către partizanii italieni, la o zi după arestarea sa la Dongo, în apropiere de lacul Como.
Intrarea sa în cel de-Al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui.
Debarcarea aliată anglo-americană în Sicilia, la 10 iulie 1943, precipitase evoluţia evenimentelor politice în Italia. Întâlnirile lui Mussolini cu Hitler din aprilie 1943 şi iulie 1943 arătaseră că liderul fasciştilor italieni era decis să rămână alături mai departe fuhrerului.
Regimul lui Mussolini a fost înlăturat la 24-25 iulie 1943. La 24 iulie 1943 a fost convocat Marele Consiliu Fascist, organism cu rol consultativ, iar a doua zi, la 25 iulie, Mussolini a fost anunţat de regele Victor Emmanuel III că a fost înlocuit din funcţia de şef al guvernului, în locul său fiind numit mareşalul Pietro Badoglio.
Eliberat de nemți
Mussolini a fost arestat şi transportat, apoi, într-un hotel din masivul Gran Sasso, în Munţii Apenini. El avea să fie eliberat la 2 septembrie 1943 de către un grup de paraşutişti germani şi, la 25 septembrie 1943, a înfiinţat în nordul Italiei Republica Socială Italiană – ”Republica de la Salo”, stat fascist.
Trupele hitleriste şi fasciştii au comis răzbunări crunte împotriva partizanilor, au făcut razii, luări de ostatici, deportări, numeroase execuţii soldate cu mii de victime între care şi femei, copii, bătrâni, iar din iulie 1944 au apărut aşa-numitele ”brigăzi negre” ale lui Mussolini care au comis cumplite crime şi masacre. În martie 1944 a avut loc masacrul de la Grotele Ardeatine, unde hitleriştii au ucis 335 de civili italieni.
La 25 aprilie 1945 partizanii au declanşat insurecţia antifascistă, iar între 26-28 aprilie au fost eliberate oraşele Milano, Genova şi Torino.
Tot la 25 aprilie, la Milano a avut loc ultima şedinţă clandestină a Comitetului de Eliberare Naţională pentru Italia de Sus, la colegiul Salesienilor. ”Adunarea este hotărâtoare”, arată istoricul Max Gallo, citat de Agerpres. ”Prin decret, C.L.N.A.I., recunoscut din decembrie 1944 de către Aliaţi şi de către guvernul din Roma ca autoritate oficială în Italia de nord, îşi asumă toate puterile civile şi militare ”în numele poporului italian”.
Este proclamată starea de urgenţă.
Sunt instituite consilii de război şi curţi cu juri ale poporului. Fiecare membru din C.L.N.A.I. înţelege că, aprobând publicarea articolului 5 din Decretul cu privire la administrarea justiţiei, pecetluieşte soarta lui Mussolini şi a ierarhilor. Articolul 5 declara: ‘
‘Membrii guvernului fascist şi ierarhii fascismului, făcându-se vinovaţi de a fi contribuit la suprimarea garanţiilor constituţionale, de a fi distrus libertăţile publice, de a fi creat regimul fascist, de a fi compromis şi trădat destinele patriei şi făcându-se vinovaţi de a fi condus la catastrofa actuală, sunt condamnaţi la pedeapsa cu moartea şi, în cazuri mai puţin grave, la muncă silnică”.
Se prevedea totodată ca toţi fasciştii Republicii din Salo, care vor fi prinşi cu arma în mână sau care vor încerca să se opună, vor fi pasibili de pedeapsa cu moartea, sentinţa putând să fie executată pe loc.
Arestarea și execuția
La 26 aprilie 1945 Benito Mussolini acceptă în cele din urmă să plece spre Elveţia. În convoiul de maşini se aflau mai mulţi ierarhi, precum şi Clara Petacci, partenera lui Mussolini.
A doua zi, la 27 aprilie, ajunge la Menaggio o coloană germană de camioane cu mitraliere, căreia i se alătură maşinile fasciştilor italieni. Convoiul pleacă de-a lungul lacului Como, părăsind Menaggio şi îndreptându-se spre satul Dongo. Pe malurile lacului Como barajele partizanilor se înmulţesc de-a lungul şoselei.
În după-amiaza zilei de 27 aprilie, la Dongo, partizanii controlează camioanele germane şi unul dintre ei îl recunoaşte pe Benito Mussolini, în uniformă germană. În acea zi Benito Mussolini a fost arestat, împreună cu Clara Petacci.
Deşi una dintre clauzele armistiţiului din 8 septembrie 1943 prevedea ca Mussolini să fie predat Aliaţilor, şefii partizanilor au decis că acesta trebuie judecat de italieni.
Benito Mussolini, Clara Petacci şi cei 15 ierarhi fascişti arestaţi odată cu ei au fost executaţi la 28 aprilie 1945.
Cel care i-a executat, cu câteva rafale, pe Mussolini şi pe Clara Petacci a fost colonelul Valerio, care făcea parte din comandamentul Corpului de voluntari ai libertăţii.
A doua zi, la 29 aprilie, cele 17 cadavre au fost aduse cu un camion la Milano, descărcate şi aruncate pe jos în Piaţa Loreto, lângă un garaj, unde naziştii împuşcaseră, la 14 august 1944, 15 ostatici.
