Condiția femeii în societățile mesopotamiene
De-a lungul mileniului III și la începutul celui de-al doilea a. Chr., în Akkad și în Sumer puterea era distribuită în funcție de proprietatea funciară. Sumerienii au inventat scrierea cuneiformă, cu ajutorul căreia și-au creat propriile lor legi și au pus în ordine societatea. Povestea săracului din Nippur subliniază, pe de-o parte, traiul zilnic al sumerienilor de rând, dar și posibilitatea de a urca pe scara socială, neexistând o ruptură între cei bogați și cei săraci.
Foarte interesantă era condiția femeilor în societatea mesopotamiană. Existau multe tabuuri cu privire la femei. Conform reprezentărilor, femeile tindeau să aibă părul strâns și capul acoperit, comunitatea tratând femeia de o manieră din ce în ce mai dură de la sumerieni până la asirieni. Conform unei sentințe date în 2034 a. Chr. la Nippur, pe care o regăsim în celebrul Cod al lui Hammurabi, o colecție de legi reunite de-a lungul timpului, femeia avea dreptul de a cumpăra pământ, nu și de a-l moșteni.
În ceea ce privește viața intimă, nu numai a femeii, ci și a bărbatului, părinții, în egală măsura, aveau dreptul de a decide pentru odraslele lor, conform unei sentințe date la Lagash în secolul XXI a. Chr. Epoca babiloniană arată cu asupra de măsura tratamentul injust față de femei. Acestea puteau divorța de bărbat numai dacă era demonstrată vinovăția acestuia. În schimb, femeia putea fi ucisă dacă dădea dovadă de nesupunere, de infidelitatea, bărbatul putând divorța oricând de soția sa dacă avea o altă concubină.
Femeia căsătorită se bucura de un alt tratament, comunitatea protejând interesele acesteia.
În timpul cât aceasta ar fi fost lovită de o boală, bărbatul avea obligația de a o îngriji până la final. Fiind dependentă de soțul ei, femeia putea divorța dacă nu i se asigurau cele necesare traiului. Articolele 138, 139 și 140 conferă dreptul femeii de a fi despăgubite dacă soțul divorța de ele fără temei, prin înapoierea zestrei sau a prețului miresei, în lipsa acestuia din urmă bărbatul fiind nevoit să achite o mina de argint.
Condiția femeii mesopotamiene devine extrem de dură în epoca asiriană. În cadrul acestei societăți, femeia era nevoită să trăiască cinci ani singură, fără ajutor, dacă soțul o părăsise, acesta neavând obligația de a-i oferi nimic în cazul unui abandon.
