Cele mai vechi urme de consum de opiu, descoperite în Israel, ar fi putut fi o „ofrandă pentru zei”
Cele mai vechi dovezi de utilizare a opiului în lumea antică au fost descoperite într-un sit funerar din centrul Israelului, care datează din jurul secolului al XIV-lea î.Hr. în timpul Epocii Bronzului Târziu.
Reziduuri ale narcoticului, care se obține folosind capsulele de semințe ale plantei de mac, au fost găsite în interiorul a peste o jumătate de duzină de vase de ceramică vechi de 3.500 de ani, în situl care se află la Tel Yehud, chiar lângă Tel Aviv, o regiune cunoscută anterior sub numele de Canaan.
Arheologii de la Autoritatea Israeliană pentru Antichități și de la Institutul de Științe Weizmann au descoperit mormântul cu gropi în timpul unor săpături în 2012. Cu toate acestea, ei au găsit ceramica cu opiu, alături de rămășițele scheletice ale unui bărbat care a murit la o vârstă cuprinsă între 40 și 50 de ani, la o nouă excavare în 2017, potrivit unui studiu publicat pe 2 iulie în revista Archaeometry.
După ce au testat 22 de borcane și ulcioare de depozitare cu ajutorul analizei chimice, cercetătorii au descoperit că opt dintre vasele de ceramică conțineau urme ale drogului care creează o dependență ridicată. O parte din ceramică a fost importată din insula Cipru, situată la vest de Tel Yehud, au stabilit cercetătorii, observând benzile de lut de pe vasele cu gât lung și alte decorațiuni distinctive legate de ceramica din acea zonă.
Prezența opiului în Mediterană
Potrivit unui studiu publicat în revista Nature, macul de opiu era „prezent cel puțin de la mijlocul mileniului al șaselea în Mediterană, unde probabil că a crescut în mod natural și a fost cultivat de comunitățile neolitice pioniere”.
„În 2017 a existat o ipoteză conform căreia, deoarece unele dintre ulcioare semănau cu macul, ar putea conține opiu”, a declarat pentru Vanessa Linares, doctorandă la Universitatea din Tel Aviv și autorul principal al studiului. „Am constatat că așa a fost și că opiul era depozitat în interiorul unora dintre vase”.
Deși nu este clar de ce opiul făcea parte din această înmormântare specială, Linares a declarat că cercetătorii au mai multe teorii bazate pe documentația istorică de la alte civilizații antice din întreaga lume.
„Conform înregistrărilor istorice, vedem că preoții sumerieni foloseau opiu pentru a atinge o stare superioară de spiritualitate, în timp ce egiptenii rezervau opiul atât pentru războinici, cât și pentru preoți, folosindu-l, probabil, nu doar pentru a avea un efect psihoactiv, ci și pentru procese medicinale, deoarece principalul său compus este morfina, care este folosită pentru a ajuta la durere”, a spus Linares.
„Poate că era acolo și ca o ofrandă pentru zei și poate că se gândeau că cei decedați vor avea nevoie de el în viața de apoi”, a adăugat ea. „Cred că putem face o mulțime de speculații și sugestii cu privire la motivul pentru care era acolo”.
