Comuniştii au vrut să dărâme Coloana Infinitului şi s-o dea la fier vechi

 

Cu 82 de ani în urmă (1938), la 27 octombrie era inaugurată, la Târgu Jiu, Coloana Infinitului sau Coloana fără sfârşit, celebră sculptură a lui Constantin Brâncuşi.

Parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii concepute şi executate de sculptorul român, coloana are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul.

Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși.

Denumirea ei originală a fost „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului, scrie RADOR.

Coloana fără Sfârşit, aşa cum a fost botezată Coloana Infinitului, este una dintre cele mai cunoscute opere de artă realizate în România. Aceasta se află în Parcul Coloanei, o zonă verde situată chiar la intrare în Târgu Jiu, pe drumul care duce către Râmnicu Vâlcea.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani (ACP).

Șeful proiectului a fost inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan,proiectul de execuție și calculele au fost făcute de inginerul Nicolae Hasnas, execuția stâlpului central a fost coordonată de maistrul-șef Ion Romoșan iar execuția modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuși, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei.

Alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția. Greutatea totală a Coloanei este de 29 173 kg.

Sculptură burgheză

În anii ’50, guvernul român, sub influența sovieticilor a plănuit să demoleze coloana, considerând că sculptura lui Brâncuși ar fi un exemplu de sculptură burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus niciodată în aplicare.

În 1953, Tănasie Lolescu avea 24 de ani. A primit ordin de sus să pună la pământ Coloana.

„Brâncuși era considerat un exponent al degeneraților de la Paris, ale unei arte burgheze decandente. Știți că pe atunci realismul socialist dicta și în artă, s-a spus că în jurul lui se strâng decadenții în artă,” spune Sorin Buliga, cercetător, Centrul „Brâncuşi”.

„Brâncuși a devenit un mit încă din timpul vieții-el și l-a creat- și a devenit un mit în timpul vieții și a fost cultivat și de către autoritățile române, chiar în perioada anilor ’50,” declarat Doina Lenmy, doctor în istoria artei, într-un reportaj la Digi24.

„Fără nicio estetică”

În Arhivele Naționale ale județului Gorj se găsește adresa nr. 2876 din 17 mai 1949 a Secției de Artă și Cultură a Comitetului Provizoriu Gorj, către Serviciul Arte Plastice din cadrul Ministerului Artelor și Informațiilor.

Prin aceasta se cere nici mai mult, nici mai puțin decât demolarea Coloanei fără Sfârșit, decizie aparținând colectivului de agitație și propagandă P.M.R. luată în ședința din 16 mai 1949, se arată pe site-ul brancusi360.ro.

Intenția de a demola Coloana fără Sfârșit este reluată doi ani mai târziu, de această dată de către Sfatul Popular al orașului Târgu-Jiu.

Astfel, în ziua de 7 martie 1951, Secția de Gospodărie Comunală şi Industrie Locală a Sfatului Popular de Subordonare Regională al orașului Târgu-Jiu trimitea Ministerului Afacerilor Interne, Departamentul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, adresa nr. 3877 cu următorul text: „Întrucât orașul Tg. Jiu a moștenit de la vechile regimuri burghezo-moșierești diferite monumente așezate fără nici o estetică pe raza orașului și fără să aibă un rol bine definit pentru culturalizarea poporului, așa cum de exemplu se află și o coloană metalică introdusă în fundament de beton și situată în partea de Est a orașului în noul parc creat în cursul anului 1937. / Ținând seama că această coloană prin materialele rezultate din demontarea ei ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate a orașului Tg. Jiu, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei, materialele fieroase rezultate putând fi predate  D.C.A. din localitate. Coloana are o înălțime de circa 29 metri, lățime de 1 metru, în formă de X trunchiuri de piramide suprapuse.  Înaintăm alăturat și o schiță de plan a coloanei.  Președinte  Indescifrabil  Șeful secțiunii  Indescifrabil” (apud Velescu, p.146). Se anexează și „Un referat al Coloanei”.

În cursul aceleiași luni, Departamentul Gospodăriei Comunale al Ministerului Afacerilor Interne înaintează Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri prin adresa nr. 3963/40659/1951, „lucrarea Sfatului Popular Tg. Jiu de a se demola o coloană metalică instalată în oraș”.

Textul adresei este următorul: „Vă trimitem alăturat în original, lucrarea nr. 3877/1951 a Sfatului Popular a orașului Regional Tg. Jiu, referitor la propunerea de a se demola o coloană metalică instalată în oraș. Menționăm că acest monument face parte dintr-un grup de 3 monumente situate într-un ax (coloana metalică – arcul de piatră din parcul public și masa rotundă de piatră.  Vă rugăm a aviza asupra propunerii Sfatului Popular și odată cu răspunsul Dvs. a ne restitui întreaga corespondență. Director Neculai Iosub  Inginer Șef  A. Caras”  (Ibidem, p.147), mai arată brancusi360.ro.

Formalism cosmopolit

Hulit acasă pentru că era adeptul „formalismului cosmopolit”, Constantin Brâncuşi era apreciat şi curtat de marile galerii ale lumii.

Conştienţi de acest lucru, comuniştii au încercat să se apropie de sculptor. Nu înainte de a-l critica în cadrul unei şedinţe a Academiei Române din 1951. Printre cei care nu vedeau cu ochi buni arta lui s-a numărat G. Călinescu.

Şedinţa a fost condusă de academicianul Mihail Sadoveanu. Cel mai înalt for ştiinţific al ţării îi reproşa artistului că specula prin „mijloace bizare gusturilor morbide ale societatii burgheze”.

Iatşi textul ședinței, păstrat într-un proces verbal:

”Proces verbal Nr. 10 al sedinței din 7 martie 1951
Ședința este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu
Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Al.Toma, G. Oprescu, Jean Al. Steriadi, V. Eftimiu și tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Parpessicius și K.H. Zambaccian.
Și-au scuzat absența tov. Acad. Gala Galaction și tov. Lucian Grigorescu.
Se citeste procesul-verbal al ședinței din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
Tov. Acad. I.Iordan depune raportul de activitate pe luna Februarie 1951 al Institutului de Lingvistică și tov. Acad.G.Oprescu depune procesul-verbal al ședinței din 1 Martie a.c a Institutului de Istoria Artei.
Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării D-sale asupra sculptorului C. Brâncuși, prezentând și numeroase planșe și publicații cu reproduceri din Brâncuși.

Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărții lui Sobolev “Teoria leninistă a reflectării și artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea amintește că citase pe Paciurea și Brâncuși ca exemple de formalism în sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism si formalismul extrem, cazul Brâncuși trebuie să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte.
D-sa clarifica notiunea de realism , in sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realitații și nu ca o reproducere fotografica a ei, asa cum e înteles în mod stângiat.
D-sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuși.
Tov. Acad Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante.
D-sa arată datele si faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, și îl ilustrează ca pe un om de talent și de mari sperante în prima parte a activitatiilor sale, dar care, sub influenta unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indifenitul si a cubismului, speculând prin mijloace bizare gusturilor morbide ale societatii burgheze.
Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov.Jalea a intentionat prin comunicarea D-sale sa reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuși.
Tov. Prof. Graur este impotriva acceptarii în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă.
D-sa cere ca în secțiune să se discute pe viitor probleme rezolvate si publicate de autorul comunicării și propuse spre discutare Secțiunii.
Tov. K. Zambaccian și Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că ”himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităților de atunci și că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numară acela al lui Tolstoi.
Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuții interesante și de a fi deschis probleme de o semnificație deosebită.
D-sa anunță că, în ședința viitoare își propune să precizeze câteva nuanțe asupra formalismului în artă.
Sedinta se ridică la orele 19:00

Secterariatul secţiunii
Acad. Mihail Sadoveanu”

Această şedinţă a rămas în istorie. După 1990, au apărut o mulţime de speculaţii. Cea mai cunoscută susţinea că regimul de la Bucureşti ar fi refuzat o donaţie a sculptorului.

Coloana Infinitului a rezistat, dar vestea că autorităţile au vrut s-o demoleze au ajuns până la Paris, la Constantin Brâncuşi.

Brâncuşi nu a mai revenit niciodată în ţară, de la plecarea sa din 1904. A murit la 16 martie 1957, la Paris.

Acum, ansamblul de la Târgu-Jiu este unul dintre cele mai valoroase monumente din România.