Yersinia Pestis este numele bacteriei care provoacă ciuma. Ea este transmisă la oameni prin intermediul puricilor. Insectele călătoresc prin intermediul șobolanilor negri, care abundau în Europa evului mediu de-a lungul marilor rute comerciale, fapt care a contribuit semnificativ la propagarea rapidă a ciumei.
„Moartea neagră făcea parte dintr-o pandemie mai vastă care s-a produs în Europa și în regiunile învecinate, între secolele XIV și XVIII și este considerată de mulți drept cea mai ucigătoare dintre cele trei pandemii de ciumă care s-au produs de-a lungul istoriei noastre”, afirmă paleogeneticianul Maria Spyrou de la Institutul Max Plank pentru Știința Istoriei Umane din Iena, Germania, citată de Scientific American.
„Analizând ADN-uri vechi de la pandemiile trecute și coroborându-le cu dovezi arheologice și istorice, putem într-adevăr să începem să construim istoria acestor pandemii până în cele mai mici detalii.”
Spyrou și echipa sa de detectivi ai maladiilor s-au asociat cu arheologi pentru a căuta indicii despre modul în care ciuma a ajuns în Europa și despre schema după care aceasta s-a răspândit ulterior. Desfășurându-și cercetările în vechi cimitire de pe întreg continentul, savanții au prelevat probe ADN de la persoane care au decedat probabil de ciumă, mai exact din dinții acestora.
„În cursul vieții, dinții sunt traversați de numeroase vase sanguine și adună ca într-o capsulă orice basterie sau virus care a afectat sângele acestei persoane”, spune Spyrou. „În consecință, considerăm că prin eșantionarea acestor dinți avem mai multe șanse de a captura cu adevărat ADN-ul agenților patogeni din sânge precum Yersinia Pestis.”
Cercetătorii au reconstruit apoi genomurile bacteriei ciumei pornind de la sudiile efectuate în diferite locuri. După amplasamentul tulpinei bacteriene celei mai vechi, ei au ajuns la concluzia că ciuma a avut un singur punct de unde s-a propagat în întreaga Europă, ajungând în răsăritul continentului prin orașul rus Laișevo.
În timpul răspândirii, spune Maria Spyrou, genomul nu a cunoscut decât o singură mutație genetică.
„Cu alte cuvinte, credem că Moartea Neagră în Europa a fost cauzată de o singură clonă. Deci o singură tulpină.”
Cercetările arată că Moartea Neagră a fost introdusă în Europa o singură dată. Abia ulterior, în timpul pandemiei, agentul patogen s-a diversificat, creând rezervoare locale de agenți infecțioși în întregul continent.
Spyrou afirmă că tulpina de Yersina Pestis care a declanșat Moartea Neagră este acum stinsă. Însă amintirea ei continuă să pună pe gânduri despre modul în care un singur microorganism poate pune în genunchi un continent întreg.
