În nota de astăzi, spionul CIA (nu cred că trebuie să ne ferim de cuvinte) are o sursă dintr-un magazin de textile din București. Mergând pe urma informațiilor culese în 1953, el ajunge la schimbarea actelor de identitate. Agentul pare mirat de această operațiune, dar ea începuse încă din 1949.
După abdicarea Regelui și transformarea țării în republică populară, începuse o amplă acțiune de înregistrare a populației și de emitere a noilor buetine de identitate. Chiar dacă s-au schimbat de multe ori, culoarea gri a coperților buletinelor s-a menținut până la sfârșitul secolului, când au apărut cărțile de identitate.
Actul de identitate și carnetul de muncă se foloseau și la obținerea cartelelor pentru cumpărături. Dacă imediat după război, ele foloseau la mai toate achizițiile, alimentare sau chiar haine, cartelele au dispărut apoi, în 1954, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 26 decembrie. La sfârșitul comunismului pe cartelă se mai vindeau doar zahărul și uleiul.
Telegramă din 29 mai 1953. Subiect: Magazinele de textile din București.
”1. Centrocomtextil, din București, controlează câteva magazine care vând haine gata făcute și lenjerie intimă, atât pe cartelă cât și la liber. Sunt cunoscute următoarele astfel de magazine:
a. Textilia (fostul Cehoslovaca) pe fostul bulevard Elisabeta, București.
b. Textilia (fostul Cehoslovaca) pe strada Șelari, București. Acest magazin are 22 de vânzători pe lângă manager.
c. Magazin Popular, pe Calea Victoriei, București.
d. Magazin Popular (fostul Sora) pe Calea Victoriei, București.
e. Magazin Popular (fostul Sora) pe Calea Griviței, București.
f. Magazin Popular (fostul Atanasiu-Vulturul de Mare) pe Calea Moșilor, București.
2. Fiecare magazin are departamente separate pentru haine raționalizate (vândute pe cartelă n.n.) pentru bărbați, femei și copii și pentru hainele vândute la liber. Costumele bărbătești sunt făcute la Gheorghiu-Dej (fosta APACA) , din București-Cotroceni, o fabrică unde sunt peste 10.000 de muncitori. Pardesiile și costumele sunt făcute de Cootex (Cooperativa lucrătorilor de îmbrăcăminte), Oradea. Hainele de damă sunt făcute de Confecția, Sibiu.
3. În 1951, Textilia de pe strada Șelari, București, a vândut, în medie pe lună, costume raționalizate pentru bărbați de 2 milioane de lei și de 1.500.000 lei haine raționalizate pentru femei și copii. Planul de vânzări pentru haiine raționalizate a fost atins, prețurile fiind foarte mici, dar cel pentru bunurile neraționalizate nu a fost îndeplinit.
4. Între 1950 și 1952, prețurile au crescut cu 30% în timp ce calitatea a scăzut. Un costum vândut pe cartelă în 1950 cu 5.200 de lei se vindea cu 7.200 de lei în 1952. S-a aplicat o reducere de 10% pentru că fabricile produc tot mai ieftin și planul a fost atins.
5. Pentru că stofele nu sunt făcute din lână sau bumbac, hainele se uzează repede și reclamațiile sunt frecvente.
6. În aprilie sau mai 1951, actele de identitate ale angajaților de la Textilia au fost colectate și la puțin timp le-au fost înlocuite cu acte noi. Se bănuiește că la fel s-a întâmplat la toate locurile de muncă. Noul document este un carnețel gri, cu o copertă din carton, de aproximativ 6 pe 9 cm, având patru sau cinci pagini tipărite tot pe hârtie gri. Numărul care este tipărit pe copertă apare pe fiecare pagină. (Actul n.n.) conține o fotografie, datele personale ale purtătorului, adresa sa, locul de muncă, data, ștampila și semnătura autorităților.”
