La aproape 3 ani după ce fusese instalat primul guvern comunist din istoria ţării (n.r. – 6 martie 1945, guvernul Groza), noile orientări au afectat inclusiv modul de organizare şi funcţionare a cinematografiei româneşti.
Astfel, la 8 iunie 1948 a fost înfiinţată societatea Comercială de stat Cinexfilm. Decretul Înaltului Prezidiu al Adunării Naţionale definea scopurile principale ale acestei societăţi.
„Promovarea filmului progresist mai ales în rândurile unui public orăşenesc care nu a fost încă dezintoxicat de otrava filmelor reacţionare produse în ţările imperialiste” era unul dintre ele.
Dsigur, s-a pus accent şi pe organizarea importului de filme progresiste atât din statele blocului comunist, cât şi din occident. Cinexfilm avea sediul pe strada Avram Iancu nr. 8, iar capitalul societăţii era de 50.000.000 milioane lei.
Cu 15.300.000 lei în minus faţă de fondurile necesare pentru cheltuieli precum amenajarea localului (2.000.000 lei), achiziţionarea de mobilier şi obiecte de inventar (800.000 lei). În plus, mai trebuiau cumpărate un autocamion Willis pentru transport şi un automobil (2.000.000 lei).
În cheltuieli intrau şi preluarea cinematografelor din ţară (10.000.000 lei), imprimatele, rechizitele, registrele (1.500.000 lei), cumpărarea a 150.000 de perechi de cărbuni pentru aparatele de proiecţie (12.000.000 lei), accesoriile pentru aparatele de cinema (2.000.000 lei) şi constituirea unui fond special pentru susţinerea filmului progresist (10.000.000 lei).
În planul tovarăşilor intra a 27 de filme progresiste, franceze, italiene, maghiare, poloneze, suedeze, americane. În cazul celor de peste Ocean se insista pe cele cu Charlie Chaplin (25.000.000 lei). Fuseseră solicitate şi cinci filme iugoslave, dar s-a renunţat la idee după apariţia conflictului dintre Tito şi Stalin.
În posesia Cinexfilm se aflau terenuri, clădiri, instalaţii, maşini şi mobilier în valoare de 2.326.144.830 lei. Conform comunismnulinromania.ro, „tot în 1948, ca o etapă premergătoare naţionalizării, a fost organizat Oficiul Naţional Cinematografic(O.N.C.)”.
Organism se afla sub autoritatea Ministerului Informaţiilor şi scopul său era „să producă, să exploateze în ţară şi străinătate jurnale de actualităţi, filme documentate şi artistice de toate categoriile… să construiască în vederea pruducţiei de filme, studiouri, laboratoare, ateliere, cu toate anexele lor şi să le exploateze”.
Oficiul avea exclusivitatea execuţiei jurnalelor de actualităţi cinematografice, comandate de Ministerul Informaţiilor, precum şi exclusivitatea difuzării comerciale a acestora.
„Veniturile Oficiului proveneau din: taxa de 15 lei/metru copie pentru filmele aprobate să ruleze în România, cota de 15% din impozitul pe spectacole unificat, orice fonduri colectate din vânzările de bilete, venituri provenite din exploatarea filmelor produse de ONC, a filmelor străine importate şi a serviciilor şi instalaţiilor tehnice.
ONC avea obligaţia ca de pe urma veniturilor obţinute să creeze un fond de rulment de un miliard de lei, să finanţeze cu două miliarde producţia de noi filme şi să asigure un fond de investiţii pentru laboratoare, ateliere, studiouri etc”, se arată pe comunismulinromania.ro.
explicaţie foto: În 1932 a fost realizat filmul „Visul lui Tănase”, realizat la Berlin de Constantin Tănase, în regie proprie. Tănase a fost investitorul, scenaristul şi vedeta principală. Alături de el au lucrat actori români foarte bine cotaţi. Studioul, regia, tehnicienii și o trupă de actori au fost asigurate de germani.
