Cine au fost „Gemenii”, artiștii recrutați de Forțele Speciale britanice pentru a comite atentate în Franța ocupată?
Era în noiembrie 1942. Frații Alfred și Henry Newton, foști artiști de cabaret care, la un moment dat, entuziasmaseră publicul din întreaga Europă cu numărul lor nebunesc de comedie și dans de step, se întorseseră în Franța de patru luni. Cuprinși de răzbunare după ce familia lor – părinții, soțiile și cei trei copii – au fost uciși pe mare în timp ce se îndreptau spre Marea Britanie, victime ale unui atac al submarinelor germane, frații au fost recrutați de către Special Operations Executive (SOE).
Lăsând Lyon-ul în urmă, Gemenii au luat mai întâi trenul spre Saint-Étienne, unde au decis că vor întrerupe călătoria pentru a merge pe dealurile din vestul orașului, pentru a căuta zone potrivite pentru a lăsa provizii. Așa cum obișnuiau de regulă, erau înarmați și aveau asupra lor câteva grenade de mână și o cantitate mică de explozibil plastic.
În timp ce se odihneau pe o creastă care domina drumul principal, au putut auzi o mașină apropiindu-se în depărtare. Un mic Citroën negru a apărut și s-a oprit la câteva sute de metri distanță. Patru bărbați îmbrăcați în civil au coborât din mașină și apoi au dispărut în pădurea de pe partea cealaltă a drumului.
Cu pistoalele înarmate, Gemenii s-au pus la adăpost pentru a vedea ce urma să se întâmple. Câteva minute mai târziu, cei patru bărbați au reapărut și s-au urcat din nou în mașină. La început, au presupus că oamenii se opriseră pentru o pauză de drum. Dar apoi, după ce au mai parcurs doar aproximativ o sută de metri pe drum, mașina s-a oprit din nou. Și, din nou, cei patru bărbați au coborât.
Mașina era mult mai aproape de ei acum
Gemenii îi puteau vedea clar pe bărbați deliberând asupra a ceva, probabil o hartă. După felul în care erau îmbrăcați, era evident că trei dintre ei erau germani, probabil din Gestapo, în timp ce al patrulea era francez. Și, ca și înainte, cei patru bărbați au traversat drumul și au intrat în pădure.
Văzând că mașina fusese din nou lăsată nesupravegheată, Gemenii aveau un singur lucru în minte. Era o ocazie prea bună pentru a o rata. Au băgat în flaconul lor gol niște explozibil din plastic cu amorsă legată de un fitil și un creion care urma să explodeze în 10 minute. Apoi, cât de silențios și de discret au putut, s-au îndreptat spre mașină, așteptând în orice moment reapariția bărbaților.
Lichidarea bărbaților le-ar fi potolit setea de răzbunare
Imediat ce a apăsat pe creionul de cronometrare, Henry l-a așezat sub scaunul din față al mașinii din partea apropiată, iar în câteva secunde au pornit înapoi pe creastă. Odată ajunși la adăpost, au așteptat ca explozia să se declanșeze, sperând că pasagerii vor reapărea și vor porni din nou la drum cu mașina. Aruncarea în aer a mașinii ar fi fost bună, dar uciderea bărbaților le-ar fi potolit setea de răzbunare.
Deși fixase cronometrul la zece minute, în acea zi friguroasă exista riscul ca mașina să nu sară în aer în timpul prevăzut. Bărbații au apărut acum din pădure și pentru o vreme au stat de vorbă în afara autovehiculului. Au trecut șapte minute, apoi opt, nouă. În cele din urmă, cei patru bărbați s-au urcat în mașină și au pornit la drum.
Trecuseră zece minute. Nu putea să mai dureze mult până când mașina ar fi explodat, însă după un minut a sărit în aer. Liniștea și pacea de la țară au fost întrerupte de zgomotul puternic al exploziei. Citroën-ul a fost aruncat în sus și apoi s-a prăbușit pe sol, într-o scenă care părea coregrafiată. Într-un final, mașina a început să se rostogolească, ajungând în cele din urmă într-un copac de pe marginea drumului.
Nu a existat niciun sunet provenit din mașină. Gemenii nu puteau să sincronizeze mai bine situația. În acea clipă, tot instructajul SOE a dat roade pentru ei. Niciodată nu-și vor putea răzbuna familia pe deplin, dar cel puțin acest lucru a fost un pas înainte pentru ei. În sfârșit, se răzbunaseră „și se simțeau bine.”
