Cine a fost prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei? A operat-o până și pe soția șeicului din Abu Dhabi
S-a întâmplat în 1944, dar povestea Sofiei Ionescu (născută Ogrezeanu) începe pe 25 aprilie 1920, dată care marchează ziua de naștere a celei care avea să deschidă porțile neurochirurgiei pentru femeile din întreaga lume. Născută într-o familie simplă, Sofia a început să manifeste un interes deosebit pentru științe și mediul academic încă de la o vârstă timpurie. Această înclinație spre studiu a determinat-o să își schimbe școala încă din adolescență urmând să studieze la București, unde a absolvit liceul în 1939. În același an s-a înscris la Facultatea de Științe Umane, pe care o va absolvi șase ani mai târziu. Nu știa că viața ei și cursul istoriei noastre se vor schimba pentru totdeauna în acei șase ani.
Sofia Ionescu și echipa de aur
La fel ca și în cazul lui Victor Babeș, un important medic și bacteriolog român, Sofia a fost motivată să studieze medicina din cauza pierderii unuia dintre cei mai dragi prieteni ai săi. Moartea subită a colegului ei de clasă a generat în mintea ei întrebări critice cu privire la starea medicinei în România, dar și la nivel global. Confruntându-se cu astfel de gânduri intrigante, tânăra a decis să studieze medicina. Acest gând a transformat-o pe Sofia Ionescu în figura despre care vorbim astăzi, „mama neurochirurgiei”.
În 1943, Sofia a devenit stagiară în „echipa de aur” a neurochirurgilor din București, formată din profesorul Dumitru Bagdasar, fondatorul neurochirurgiei românești, Constantin Arseni și Ionel Ionescu, cel din urmă urmând să-i devină soț în anii următori.
Momentul decisiv a venit în 1944 pe fondul celui de-al Doilea Război Mondial, când victimele erau multe, în vreme ce medicii erau puțini
Într-o zi, în spital a fost adus un băiat tânăr care avea nevoie urgentă de îngrijiri medicale. Cum toți medicii erau prinși în alte operații, a fost o chestiune de viață și de moarte pentru tânăr. Sofia nu putea pur și simplu să-l lase pe acel băiat să moară, pierzându-și sufletul de tânăr din cauza lipsei de asistență medicală. „Neurochirurgul rezident s-a temut să-l opereze pe copil și a dat înapoi.”
Acesta a fost momentul în care Sofia a intervenit – la propriu – și a decis să ia problema în propriile mâini. Cu un calm și o grijă ieșite din comun, dovedindu-și abilitatea de chirurg și de medic bine instruit, ea l-a operat cu succes pe tânărul băiat, salvându-i viața. Fără să știe pe atunci, acest lucru a marcat un punct de cotitură nu numai în viața acelui copil, ci și în cariera ei. Un an mai târziu, a obținut certificatul de medicină și chirurgie.
Dorința de a salva cât mai multe vieți
Pasiunea Sofiei pentru medicină a pornit din dorința pură de a salva vieți. Lucrurile nu au fost întotdeauna ușoare, deoarece aceasta progresa într-un domeniu cu totul necunoscut pentru ea. „Se ridicau sprâncene și se puneau întrebări atunci când se prezenta ca neurochirurg”. În 1970, Sofia a făcut din nou istorie când a tratat-o pe soția șeicului din Abu Dhabi. Sarcina era extrem de delicată, deoarece niciun bărbat nu avea voie să intre în haremul șeicului, iar la acea vreme, doar o singură femeie putea efectua operația – Sofia Ionescu.
Prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei, Sofia Ionescu, rămâne o figură remarcabilă în istorie pentru evoluțiile sale revoluționare, precum și pentru determinarea și îndemânarea sa ca medic de renume mondial. A fost încununată cu multiple premii și recunoașteri pentru activitatea sa impecabilă, cea mai înaltă distincție fiind Steaua României, în grad de cavaler, pe care a primit-o la începutul lunii martie 2008, cu doar câteva zile înainte de a se stinge din viață.
