La 13 martie 1741, Iosif al II-lea (născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg-Lothringen) vedea lumina zilei la Viena, oraşul care avea să-l dăruiască lumii pe viitorul împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790.
Fiind primul fiu al împărătesei Maria Terezia și al împăratului Francisc I, acesta avea să fie cooptat la conducerea imperiului habsburgic imediat după moartea tatălui său în anul 1765.
Cu mama sa nu avut tocmai ceea ce se cheamă o relaţie cordială. În cele din urmă, coregența a încetat la moartea acesteia, în 1780. Până atunci, au rămas de notorietate episoadele în care aceştia au intrat în conflict. Mai ales politica externă a fost cea care a adus faţă-n faţă două personalităţi foarte puternice. Cum într-o luptă trebuie să fie mereu un învingător şi un învins, acesta s-a impus în cele din urmă. Un exemplu? În ciuda voinței Mariei Tereza, Iosif al II-lea a impus prima împărțire a Poloniei în anul 1772 și a anexat Galiția la Austria.
În 1774 a obținut Bucovina de la Imperiul Otoman, după care, curios să vadă ce fel de pâmânturi a luat sub aripa sa, a vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina. Aici a fost aşteptat cu multă speranţă în suflet de oamenii locului şi a primit cu multă bunăvoinţă şi prietenie petițiile acestora. Pentru un asemenea comportament a fost numit de opincarii locului „bunul împărat”. Legenda acestui supranume a mers chiar mai departe în timp şi undeva prin România, găsim un hotelul numit „Împăratul Romanilor”, nume dat în amintirea lui Iosif al II-lea.
O altă moştenire lăsată de împăratul Sfântului Imperiu Roman este legată şi de numele comunelor grănicerești din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos. Dacă n-ar fi fostexclamațiea „Vă salut mici nepoți ai Romei” (n.r. – în Latină: „Salve parvae nepos Romuli”), acestea ar fi avut alte nume.
În ceea ce priveşte religia, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului şi a trecut în patrimoniul imperiului averile mănăstirești, dar n-a uitat să sprijine emanciparea şi dezvoltarea parohiilor. Mai mult de atât, acesta a aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, dintre care merită amintite cele din Brașov și în special cele din Mărginimea Sibiului. La 20 februarie 1790, „bunul împărat” Iosif al II-lea îşi începe drumul spre o altă Împărăţie, cea a Cerurilor.
