Cine a decis ca 23 August să fie Ziua Națională a României. Hotărârea a rămas în vigoare 41 de ani!

 

Până în 1989, ziua de 23 august era prilejul unor manifestări deșănțate de slavă la adresa comunismului. Nu că în celelalte 364 de zile ale anului nu se aduceau omagii ”celor mai iubiți fii ai poporului” sau ”cuceririlor” înregistrate pe drumul spre societatea socialistă multilateral dezvoltată, dar 23 August a căpătat de-a lungul anilor conotații din ce în ce mai ciudate, toate în funcție de raportarea pe care Nicolae Ceaușescu și-o dădea singur la URSS sau la evenimente istorice majore. Din păcate, destui dintre istoricii vremurilor au acceptat să rescrie la infinit această pagină de calendar.

Așa s-a ajuns ca ”insurecția armată” să devină ”revoluție socialistă” sau ce alte denumiri a căpătat din 1965, când Ceaușescu a preluat puterea, până în 1989, când a pierdut-o.

Ziua Națională – 23 August era marcată prin manifestații uriașe ale ”tuturor categoriilor sociale”, printr-o paradă militară de anvergură și prin spectacole de folclor cu versurile recompuse pentru a fi pe placul conducătorilor.

Totuși, deși memoria colectivă leagă sărbătorile de 23 august de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, nu lui i-a aparținut ideea ca data întoarcerii armelor să fie zi națională.

Pe 18 august 1949, prin Hotărârea cu numărul 903, Consiliul de Miniștri (denumirea veche a Guvernului României) a decis ca 23 august să fie ziua națională a proaspăt înființatei Republici Populare Române, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România. La acea dată, era pe funcție Guvernul Petru Groza, vice-premier fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care avea să conducă și el țara. În concluzie, Ceaușescu a fost ”moștenitorul” acestei tradiții, el reușind să o transforme într-un izvor de laude deșănțate la adresa sa.

Citește AICI și un material despre momentul când Hotărârea 903 a fost abrogată.