Așa s-a ajuns ca ”insurecția armată” să devină ”revoluție socialistă” sau ce alte denumiri a căpătat din 1965, când Ceaușescu a preluat puterea, până în 1989, când a pierdut-o.
Ziua Națională – 23 August era marcată prin manifestații uriașe ale ”tuturor categoriilor sociale”, printr-o paradă militară de anvergură și prin spectacole de folclor cu versurile recompuse pentru a fi pe placul conducătorilor.
Totuși, deși memoria colectivă leagă sărbătorile de 23 august de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, nu lui i-a aparținut ideea ca data întoarcerii armelor să fie zi națională.
Pe 18 august 1949, prin Hotărârea cu numărul 903, Consiliul de Miniștri (denumirea veche a Guvernului României) a decis ca 23 august să fie ziua națională a proaspăt înființatei Republici Populare Române, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România. La acea dată, era pe funcție Guvernul Petru Groza, vice-premier fiind Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care avea să conducă și el țara. În concluzie, Ceaușescu a fost ”moștenitorul” acestei tradiții, el reușind să o transforme într-un izvor de laude deșănțate la adresa sa.
Citește AICI și un material despre momentul când Hotărârea 903 a fost abrogată.
