La nivel corporativ, afacerea e cât se poate de normală. Cea mai mare operațiune minieră a Neo Lithium se află în Argentina, unde Zijin are deja interese și intenționează să construiască o fabrică de carbonat de litiu. Oficialii canadieni au mai spus că producătorii de mașini din America de Nord este puțin probabil să folosească litiu produs atât de departe.
Dar litiul este un mineral esențial, iar viteza acordului a ridicat obiecții din partea parlamentarilor și experților în securitate din Canada. Toți aceștia au susținut că astfel de acorduri cu companiile chineze ar trebui să fie supuse unei verificări mai amănunțite.
Chinezii pun mâna pe comorile Africii
În Occident există îngrijorări tot mai mari cu privire la controlcu minerale strategice. Totodată, există o ciocnire din ce în ce mai evidentă între interesele strategice ale statelor și prioritățile corporațiilor.
Această divizare este evidentă în special în Africa, unde sectorul mineritului a fost dominat anterior de firme europene și americane, care a cedat încet-încet în fața unor companii chineze precum Huayou Cobalt, Chengtun Mining și China Molybdenum.
Un exemplu este în Republica Democrată Congo, unde se află 60% din rezervele mondiale de cobalt, o componentă esențială pentru bateriilor vehiculelor electrice. Nici smartphone-urile, tabletele și laptopurile nu pot funcționa fără cobalt.
Compania americană Freeport-McMoRan avea odinioară interese extinse în Republica Democrată Congo, dar de atunci și-a vândut participațiile către China Molybdenum. Expansiunea chineză a început în 2016, când China Molybdenum a cumpărat Tenke-Fungurume Mining, proprietarul celei de-a doua mine de cobalt ca mărime din lume, de la Freeport-McMoRan. Apoi, în 2020, compania chineză a cumpărat cu 550 de milioane de dolari acțiunile pe care Freeport-McMoRan le avea în zăcământul de cupru-cobalt Kisanfu.
Mai la sud, în Zimbabwe, producătorul de materiale pentru baterii, Zhejiang Huayou Cobalt, a anunțat în decembrie că va cumpăra mina de litiu Arcadia, deținută de compania australiană de minerale pentru baterii Prospect Resources. O afacere de 422 de milioane de dolari. Chinezii ar trebui să proceseze în Zimbabwe 2,4 milioane de tone de minereu de litiu pe an.
Huayou a operat, de asemenea, două mine de cupru și cobalt în Republica Democrată Congo din 2007 și investește în patru proiecte legate de nichel și cobalt în Indonezia.
Anul trecut, gigantul chinez de litiu Ganfeng Lithium a achiziționat jumătate din compania SPV cu sediul în Țările de Jos. Miza era filiala din Mali ( Lithium du Mali). Companiile chineze au, de asemenea, interese miniere în Namibia, Zambia și Ghana. E vorba de exploatări de metale cheie, cum ar fi litiul.
Această tranziție a ridicat probleme în țările ale căror resurse sunt exploatate. Guvernul congolez intenționează să renegocieze contracte cu companiile chineze, spunând că de resursele sale nu beneficiază cetățenii țării. Un acord „infrastructură pentru minerale” de 6 miliarde de dolari cu investitori chinezi – semnat în 2008 sub fostul președinte Joseph Kabila – este în curs de revizuire.
La Washington îngrijorarea crește
La Washington, unde Camera Reprezentanților a adoptat proiectul de lege America Competes, pe 4 februarie, legea e axată pe China.
Proiectul de lege urmărește creșterea competitivității SUA față de China și soluționarea deficitului de semiconductori prin consolidarea lanțului de aprovizionare al țării, „eliminând dependența națională de minerale” care sunt din ce în ce mai greu de găsit pe piață din cauza „întreruperilor de aprovizionare”.
SUA, precum și alte țări occidentale, cum ar fi Australia și Canada, doresc să-și asigure lanțuri de aprovizionare pentru mineralele rare de care au nevoie comunicațiile, industria aerospațială sau apărarea.
Din păcate pentru guvernele occidentale, multe dintre companiile din țările lor au părăsit acest domeniu din motive comerciale.
„Continuăm să vedem companii chineze cumpărând companii occidentale spre disperarea guvernelor lor”, a declarat Christian Geraud Neema, un analist independent congolez.
„Ceea ce are sens pentru politicieni nu are întotdeauna sens pentru corporații.Nimeni nu se pot aștepta ca aceste companii să înțeleagă strategia politică, dacă acestea nu țin cont de nevoile economice ale corporațiilor”.
Occidentul are o problemă
Neema a observat exact procesul. Corporațiile sunt niște entități orientate spre profit. Cei care le conduc sunt mai îngrijorați de costurile, riscurile și de beneficiile fiecărei operațiuni . Iar riscurile (inclusiv în ceea ce privește reputația) și problemele legate de exploatările miniere într-o țară coruptă precum RDC au depășit beneficiile .
„Acest lucru ar explica de ce au lăsat corporațiile chineze să lucreze în aceste medii știind că nu se află sub același nivel de control public. [Companiile chineze] pot face față guvernelor corupte fără niciun risc real de reacții în țara lor”, explică Neema.
Multe companii occidentale au ales să lase firmele chinezești să se ocupe de exploatare și să coopereze cu acestea pentru aprovizionare. Pentru mulți oameni de afaceri occidentali această alegere părea mult mai la îndemână.
Acest raționament a jucat un rol important în decizia Canadei de a aproba preluarea Neo Lithium de către Zijin Mining. Adresându-se parlamentului canadian luna trecută, ministrul Industriei, Francois-Philippe Champagne, a spus că Neo Lithium nu face parte dintr-un lanț canadian mai mare de extracție și procesare a litiului.
Neema susține că, din acest punct de vedere, China are un avantaj: „Acolo unde companiile chineze fac parte dintr-o mare strategie națională, ele pot primi, atunci când este necesar, sprijin din partea [Partidul Comunist], corporațiile occidentale se confruntă cu constrângeri și realități diferite. Acesta este motivul pentru care cred că parlamentarii americani au adoptat proiectul de lege America Competes. ”.
Gregory Miller, analist la Benchmark Mineral Intelligence, e de părere că abordarea Occidentului, bazată pe o piață a mineralelor strategice, a determinat cedarea activelor africane către companiile chineze.
„Acest termen scurt i-a determinat pe minerii occidentali să caute să scape de activele africane în perioada de scădere a prețurilor mărfurilor de după 2008”, a spus Miller.
El a spus că randamentele în scădere au creat o aversiune mai mare față de operarațiunile în jurisdicții mai dificile; într-o perioadă în care politica industrială condusă de stat a Chinei împingea companiile chineze să achiziționeze noi mine pe tot globul.
Miller susține că guvernele occidentale au devenit din ce în ce mai conștiente de riscurile prezentate de lanțurile de aprovizionare controlate de chinezi, în special în urma penuriei globale de semiconductori. Cu toate acestea, deocamdată, nu au avut loc acțiuni clare de eliminare a acestor riscuri.
„Așadar, în timp ce SUA ar putea cu siguranță să gândească o revenire în industria minieră în încercarea de a contesta hegemonia chineză, fără o acțiune iminentă condusă de stat, probabil că va fi vorba de prea puțin și prea târziu”, afirmă Miller.
Jacqueline Musiitwa, avocat internațional și consilier de mediu, social și guvernanță cu experiență în sectorul minier, spune că o serie de companii de investiții miniere din Chinaprezintă, cel puțin în aparență, contracte avantajoase pentru guvernele țărilor bogate în resurse. E vorba, în primul rând, de acordurile „infrastructură pentru minerale”.
Țările africane, cum ar fi Republica Democrată Congo, au găsit modelul atrăgător din cauza construcției imediate de drumuri, spitale și alte infrastructuri necesare în schimbul unei participații în mine, susține Musiitwa.
Chris Berry, președintele companiei de consultanță House Mountain Partners din New York, spune că marii producători auto se concentrează acum pe asigurarea materiilor prime esențiale, cum ar fi litiul și cobaltul,.
De exemplu, Tesla căuta să asigure nichel dintr-un proiect din Minnesota, iar General Motors speră să asigure litiu dintr-un proiect din California, a spus Berry.
„Există, de asemenea, o mișcare uriașă din partea jucătorilor europeni din industria auto și a Comisiei Europene de a procura local cu materii prime critice”, afirmă Chris Berry, citat de South China Morning Post.
