Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria secretă > Celulele burlacilor de la Malmaison. Istoria cazărmii din București unde Securitatea începea să-i chinuie pe deținuții politici
Articole online

Celulele burlacilor de la Malmaison. Istoria cazărmii din București unde Securitatea începea să-i chinuie pe deținuții politici

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a numit zona din actuala Calea Plevnei unde se află fosta cazarmă Malmaison după un domeniu favorit al împăratului Napoleon al III-lea, în ale cărui grații probabil era.

Clădirea Malmaison are o vechime de 177 de ani, timp în care acolo au funcționat, pe rând, o Cazarmă – Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar, o închisoare în timpul regimului lui Antonescu și un centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist.

A mai fost cunoscută şi sub denumirea de Cazarma Sfântul Gheorghe.

În primii ani ai regimului comunist, fosta cazărmă a devenit loc de detenţie pentru „duşmanii de clasă” şi închisoare de tranzit, iar unele dintre încăperile sale au fost folosite pentru anchetarea deţinuţilor politici.

Mai târziu, a fost sediu al unui institut de proiectare în domeniul chimiei, în care a excelat tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușesu.

Închisoarea unde nu se stingea lumina niciodată

La începutul anilor 1950, Malmaison se număra printre locurile cele mai temute ale Capitalei.

La acea vreme cele mai noi două închisori din Bucureşti erau cea a Ministerului Afacerilor Interne din fostul Palat Regal şi închisoarea Malmaison, a Serviciul Secret de Informaţii (SSI), apoi a Departamentului Securității Statului, de pe Calea Plevnei, arăta o notă secretă a Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite ale Americii, din 14 februarie 1955.

Aceste închisori erau adesea folosite pentru prizonieri care aşteptau să fie judecaţi.

În Malmaison, un edificiu cu un etaj, clădirea principală avea un coridor lung de circa 60 de metri cu două rânduri de celule, numerotate de la 1 la 49, fiecare găzduind, pe cei 5 metri pătraţi ai săi, câte doi deţinuţi.

O altă clădire avea 40 de celule şi camere de interogare la etaj, dotate cu uşi duble şi izolate fonic.

Interzis dormitul cu fața la perete

„La Malmaison, pe lângă celulele obişnuite sunt şi aşa numitele celule ale burlacilor.

Sunt cu o suprafaţă de 2,6 / 2,3 metri, cu două paturi de beton într-un colţ, separate de o masă de asemenea din beton.

Fiecare dintre aceste camere are câte două ferestre mici.

Paturile sunt acoperite cu paie, pături şi lenjerie care este schimbată o dată pe lună.

Le este interzis prizonierilor să îşi acopere faţa sau să întoarcă faţa la perete atunci când dorm.

Becuri electrice puternice sunt ţinute aprinse întreaga zi şi noapte. Cărţile, ziarele şi alte lucruri de citit şi scris nu sunt premise”, informau spionii CIA.

După trezirea la 6 dimineaţa, deţinuţilor le era interzis să se mai aşeze pe pat.

Erau escortaţi individual la camerele de baie şi nu aveau voie să intre în contact cu alţi deţinuţi sau să converseze cu gardienii lor.

Primeau ca hrană zilnică 300 de grame de pâine, o farfurie de terci şi un ceai la prânz, iar la cină o supă şi porţie de ciorbă de cartofi sau varză.

Cuza Vodă aduce consilieri francezi pentru organizarea Armatei

În luna mai a anului 1860, domnitorul A.I. Cuza promulgă „Legea privitoare la instrucțiunea armatei Principatelor Unite”, care prevedea, printre altele, solicitarea unor cadre din armata franceză pentru organizarea statelor-majore, pentru reorganizarea administrației si contabilității armatei.

În luna octombrie a aceluiași an, sosesc la București primii reprezentanți ai Misiunii militare franceze, care va activa în domeniul militar românesc între anii 1860-1869: doi ofițeri din serviciile administrative franceze – subintendentul Gui Le Cler și ofițerul de administrație Mengel.

Misiunea militară franceză introduce în armata română regulamentele tactice și de administrație în vigoare în Franța.

Sub îndrumarea ei este accelerat procesul de unificare a armatei şi se îmbunătăţeşte calitatea instruirii trupelor.

Ea contribuie totodată la reorganizarea învăţământului militar, la constituirea corpului de stat-major, a corpului ofiţerilor de administraţie, a intendenţei militare şi atelierelor şi stabilimentelor.

Membrii misiunii au statutul de consilieri tehnici în problemele organizării, administraţiei şi instrucţiei militare.

Într-o scrisoare adresată în 1862 de A.I. Cuza mareșalului Randon, ministrul de război al Franței, care aprobase constituirea Misiunii militare franceze și-i supraveghease activitatea, domnitorul își exprimă

„întreaga satisfacție produsă de activitatea ofițerilor francezi: Datorită zelului și experienței lor au fost deja introduse modificări importante în mica mea armată, progresele sunt sensibile mai ales in instrucția teoretică, dar și practică și îmi place să sper că succesul va încorona deplin eforturile noastre”.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA