Poate părea incredibil, dar este adevărat. La sfârșit de secol XIX, generali, amirali, geografi și economiști germani urmăreau să aibă propriul domeniu în marele imperiu chinez, pe care să îl stăpânească din punct de vedere economic.
Pretext
Totul începe în 1897, când, într-un incident, doi misionari germani și-au pierdut viața în China, scrie Deutsche Welle.
Germanii au reacționat imediat și au trimis în zonă nave de război.
La vremea aceea, ei se concentrau pe un singur punct: zona de coastă din provincia Shandong, cu ieșire la Marea Galbenă.
După crearea Reich-ului german în 1871, cancelarul Otto von Bismarck a evitat aventurile coloniale în Asia în timpul a ceea ce s-a numit Realpolitik a sa, dar sub Kaiserul Wilhelm al II-lea, dorința de putere a Berlinului era mai mare.
Împăratul Wilhelm al II-lea susținea atitudinea colonialistă.
În acțiune
La 14 noiembrie 1897, 700 de marinari sosesc cu două nave de război germane și invadează Qingdao.
După câteva luni, diplomații germani îl forțează pe împăratul chinez să semneze un tratat în virtutea căruia germanii erau locatarii unei regiuni de circa 500 de kilometri pătrați, timp de aproape 100 de ani.
Între altele, germanii beneficiau de concesiuni la cărbuni, căi ferate și de privilegii vamale pentru întreaga provincie Shandong.
Un fel de Hong Kong german
Peste 30 de milioane de persoane se trezesc brusc într-un fel de zonă economică germană.
Germanii vor să facă din Qingdao o colonie model și să investească echivalentul a peste 200 de milioane de dolari în acest proiect. Pavează drumuri, construiesc case, construiesc cazărmi și un mare port modern, plantează pomi și înverzesc orașul, creează Moltke-Platz și Bismarckberg, scrie Der Spiegel.
S-au gândit și la școli și hoteluri, au ridicat hotelul Prinz Heinrich, și chiar o universitate unde puteau studia și chinezii. Un proiect unic pentru Germania colonială, un Hong-Kong german.
Fără bere nu-i plăcere
Și pentru că noii lideri ai regiunii sunt nemți, nu putea lipsi din peisaj berea. Așa că a apărut și a început să fie produsă în 1903. Se numea, natural, ”Germania”.
Berea era produsă conform legii germane privind puritatea produsului și, în 1906, a câștigat chiar un premiu la o berărie din Munchen.
În ciuda timpurilor
Declanșarea Primul Război Mondial a marcat sfârșitul ”coloniei model” – în 1914, Japonia a asediat Kiachi și a cucerit regiunea.
Dar berăria germană a continuat să producă bere, chiar dacă sub un nou nume: Qingdao.
A supraviețuit războiului chino-japonez și regimului lui Mao Zedong.
Și până în zilele noastre este una dintre berile chinezești cel mai bine vândute în lume, sub denumirea de Tsingtao.
Din 2002, China ocupă un loc important printre țările producătoare de bere.
Tsingtao îmbuteliază circa două milioane de sticle de bere zilnic, în instalații ultramoderne.
La început, berea era fabricată conform rețetei germane, dar cu timpul s-a observat că nu era chiar pe gustul chinezilor. Așa că a trebuit să se adapteze la gusturile locale. Orezul a început să fie folosit la fabricarea berii, iar de atunci Tsingtao are un gust mai mult chinezesc decât german.
Hai la Oktoberfest, în iulie-august!
Nemții au plecat de peste un secol, dar metropola chineză Qingdao își păstrează rădăcinile germane, mai ales un ”Oktoberfest”, care se desfășoară în fiecare an în iulie-august, oricât de ciudat ar părea – totuși ”Oktober” încă mai înseamnă ”octombrie” – relatează France24.
Această sărbătoare a berii se prezintă drept cea mai mare din Asia. A avut 6 milioane de vizitatori anul trecut, în numai o lună.
Totul se desfășoară într-un decor de vile prefabricate în stil bavarez, iar chelnerii servesc bere la halbă, cu spumă regulamentară.
Spre deosebire de Oktoberfestul munchenez, la Qingdao nu se servesc cârnați la grătar, mâncarea este doar locală. Există însă fanfară cu muzică bavareză.
Imperiul german a rămas aproape 16 ani la Qingdao, între 1898 și 1914, iar restituirea acestuia către Japonia, conform Tratatului de la Versailles, a fost la originea manifestațiilor studențești de la Beijing, din 1919, care au rămas în memoria colectivă drept prima mișcare populară de protest din istoria Chinei.
În ciuda trecutului său colonial, metropola cultivă încă patrimoniul său german, mai ales ansamblul de câteva sute de vile uluitor de bine conservate.
