După lovitura de stat din 1926, condusă de mareșalul Józef Pilsudski, Ignacy Moscicki a fost ales preşedinte al Poloniei de către Adunarea Naţională, la recomandarea lui Pilsudski.
Moscicki, un lider moderat, a rămas în funcţie 13 ani, fiind reales pentru un al doilea mandat la 8 mai 1933.
Mandatul său de preşedinte s-a încheiat în septembrie 1939, în funcţie succedându-i Władysław Raczkiewicz.
Mościcki a fost o figură moderată a regimului cunoscut ca „guvernul coloneilor”, din cauza prezenței multor ofițeri militari în executivul polonez.
A respins multe dintre excesele naționaliste ale politicianului mai de dreapta Rydz-Śmigły, dar înțelegerea lor a rămas în picioare.
În septembrie 1939 a ajuns în România, după ce a fost forțat de către Franța să demisioneze.
El i-a transmis puterea lui lui Władysław Raczkiewicz, după ce prima sa opțiune a fost respinsă de către guvernul francez.
Ignacy Moscicki s-a născut la 1 decembrie 1867.
A studiat chimia la Şcoala Politehnică din Riga, unde a aderat la organizația poloneză de stânga, Proletariat.
La absolvire, el a revenit la Varșovia, dar a fost amenințat de către poliția secretă țaristă cu închisoare pe viață în Siberia și a fost nevoit să emigreze în 1892 în Londra.
În 1896 i s-a oferit un post de asistent la Universitatea din Fribourg din Elveția.
Acolo el a patentat o metodă industrială ieftină de producție a acidului azotic și a condus Laboratorul de Fizică, specializându-se în electrotehnică şi electrochimie.
În 1913, la Şcoala Politehnică din Lvov s-a creat pentru el o catedră specială de electrochimie.
De numele său se leagă înfiinţarea, în 1916, la Lvov, a unui Institut de Gaze, transformat apoi în Institutul de Cercetări Chimice, ulterior mutat la Varşovia.
În 1921, a fost numit director al Uzinei de produse azotice de la Czorzao, în Silezia.
Din decembrie 1939, Moscicki a trăit, împreună cu familia, în Elveţia (foto).
A murit la 2 octombrie 1946.
