Jozef Pilsudski a fost şef al statului polonez între 1918-1922.
A urmat ciclul gimnazial în Vilnius şi un an de facultate de medicină la Harkov.
A fost arestat în martie 1887, sub acuzaţia falsă de organizare a unui complot împotriva ţarului Alexandru al III-lea şi a fost exilat în Siberia pentru o perioadă de cinci ani.
Întors în Polonia, în 1892, a pus bazele ziarului „Muncitorul”.
A fost închis de autorităţile ruse în februarie 1900, în Mănăstirea Varşovia, iar ulterior a reuşit să obţină transferul la un spital militar din St. Petersburg, de unde a fugit în mai 1901.
A încercat să valorifice conflictul ruso-japonez, mergând în 1904 la Tokyo, pentru a cere asistenţă guvernului japonez pentru declanşarea unei insurecţii în Polonia.
Demersul său nu a avut sorţi de reuşită.
Citește AICI incredilulul jaf pus la cale de Pilsudski și trei viitori premieri
Inamic neîmpăcat al rușilor
A încercat să coaguleze în jurul unei Uniuni de Acţiune Militară o armată de sorginte naţională, iar cu sprijinul autorităţilor austriece, în 1910, a pus bazele unei şcoli militare pentru ofiţeri.
În timpul Primului Război Mondial, cele trei unităţi ale armatei poloneze s-au evidenţiat în luptele împotriva Imperiului Ţarist.
După încheierea războiului, la 14 noiembrie 1918, a fost acceptat ca şef al statului polonez, promovând ca obiectiv naţional protejarea intereselor naţionale ale Poloniei faţă de ameninţarea Armatei Roşii.
În cursul anului 1920, Polonia s-a confruntat cu o aprigă ofensivă din partea Armatei Roşii, însă replica armatei poloneze coordonată de mareşalul Pilsudski a îndepărtat ameninţarea dinspre răsărit.
A refuzat președinția republicii
Stanislaw Wojciechowsi a fost ales în funcţia de preşedinte al Poloniei, iar mareşalul Pilsudski a rămas la conducerea Statului Major.
Pe fondul unei crize politice, în mai 1926, a mărşăluit în fruntea unor regimente pe străzile din Varşovia, provocând demisia guvernului şi a preşedintelui.
Parlamentul l-a ales preşedinte al republicii la 31 mai 1926, însă a refuzat ocuparea funcţiei supreme în stat şi a acceptat să conducă ministerul apărării în noul executiv, funcţie pe care a deţinut-o până la sfârşitul vieţii.
Vizitele în România
A efectuat patru vizite în România cu care, de altfel, a desfăşurat relaţii bilaterale solide.
Prima vizită s-a desfăşurat la 14-15 septembrie 1922, la invitaţia regelui Ferdinand.
În cadrul celei de-a doua vizite (19 aug.-3 oct. 1928), mareşalul Pilsudski şi-a petrecut vacanţa şi a călătorit cu automobilul personal. În cursul acestei vizite, la 2 octombrie, s-a întâlnit cu liderul Partidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu, cu membrii guvernului Brătianu.
Cea de-a treia vizită oficială în România s-a desfăşurat în perioada 11-28 octombrie 1931, prilej cu care s-a întâlnit cu regele Carol al II-lea la Sinaia (14 oct.)
În cadrul unei vizite oficiale în Egipt, Pilsdudski a trecut şi pe la Constanţa (3 şi 13 mart. 1932) şi Bucureşti (14 mart. 1932), iar ulterior a efectuat, în perioada 14-20 aprilie 1932, o ultimă vizită în România.
În cadrul acestei ultime vizite, la Bucureşti s-a întâlnit cu regele Carol al II-lea.
Sursa Agerpres
