Cei trei tineri, care erau ofițeri la curtea lui Alamundar, împăratul Persiei, au fost trimiși de acesta la Calcedon, pentru a negocia un tratat de pace cu împăratul roman Iulian Apostatul (361-363).
Manuil, Savel și Ismail fost primiţi cu cinste de către Iulian. În acea perioadă, la Calcedon avea loc un mare festival păgân, la care împăratul și toți curtenii săi au mers să aducă jertfe zeilor.
Au fost invitați și cei trei ofițeri persani, însă aceștia au refuzat, spunând că ei, în calitate de creștini, nu se pot închina la idoli.
Iulian, care îi ura pe toți creștinii, a poruncit ca tinerii să fie azvârliți în temniță și apoi supuși unor torturi groaznice, pe care aceștia le-au suportat însă cu seninătate.
Văzând că cei trei frați nu vor să se lepede de Hristos, Iulian a poruncit să li se taie capetele, iar trupurile lor să fie arse.
Atunci a avut loc un cutremur puternic, pământul s-a despicat şi a primit în el trupurile.
După două zile de rugăciuni ale creştinilor din Calcedon, pământul a dat înapoi trupurile, care răspândeau o plăcută mireasmă.
Mulţi păgâni care fuseseră de faţă la această minune au crezut în Domnul Hristos şi s-au botezat.
Trupurilor Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail au fost înmormântate de creştini cu cinste şi evlavie.
Aflând de uciderea trimişilor săi, împăratul persan l-a biruit pe Iulian, care a şi murit în acea luptă.
