Ceaușescu îl are musafir pe președintele de Gaulle. Imagini în articol

 

Charles de Gaulle era primul invitat oficial străin de marcă în România condusă de Nicolae Ceaușescu, care, spre deosebire de predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a realizat că putea profita propagandistic de vizitele unor personalități internaționale, realizând un transfer implicit de popularitate și respectabilitate, în beneficiul propriei imagini, atât în plan intern cât și internațional.

În perioada 14-19 mai 1968 a avut loc vizita în România a generalului Charles de Gaulle (22 noiembrie 1890-9 noiembrie 1970), președintele Republicii Franceze între 8 ianuarie 1959-28 aprilie 1969.

Vizita a fost atent și minuțios pregătită, președintele francez având intenţia abordării publice a temei sale binecunoscute a independenţei în relaţiile interstatale şi dezvoltarea cooperării internaţionale ca alternativă la politica blocurilor militare, concretizată de altfel prin decizii îndelung disputate precum recunoașterea Republicii Populare Chineze în 1964, retragerea din comandamentul NATO în 1965, “criza scaunului gol” din cadrul Comunității Europene ori stimularea diferendului chino-sovietic.

Chiar dacă liderul de la București se declara și el formal împotriva confruntării celor două mari blocuri militare antagoniste – Tratatul de la Varșovia și NATO, de Gaulle nu a găsit în Ceușescu un partener real pentru o politică alternativă independentă.

Scandalul Caraman

În plus, personalitățile celor doi lideri erau foarte diferite. Charles de Gaulle va demisiona în primăvara anului următor, confrunat încă din mai 1968 cu ample mișcări de protest ale studenților și contestat de majoritatea populației și spectrului politic pentru viziunea sa conservatoare, prin respingerea planului său de reformă a Senatului și administrației locale printr-un referendum național eșuat.

În plus, scandalul determinat de deconspirarea rețelei de spionaj Caraman a determinat amânarea vizitei în Franța a lui Nicolae Ceaușescu, programată inițial în 1969 și realizată în 1970.

 

Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE