Cercetătorii au numit această descoperire drept „istorică” și una dintre cele mai importante de la cea a manuscriselor de la Marea Moartă, scoase la lumină între 1947 și 1956.
Fragmentele de manuscris, redactate în greacă, au permis cercetătorilor israelieni să reconstituie pasaje din cărțile lui Zaharia și Naum, care fac parte dintre cei 12 profeți numiți „mici” ai Vechiului Testament.
Aceste vestigii au fost descoperite într-o grotă din rezervația naturală Nahal Hever, adâncitură săpată într-o faleză abruptă.
Primele vestigii fuseseră descoperite de beduini în anii 1950 și 1960, în această „cavernă a ororilor”, numită astfel din pricina numeroaselor schelete găsite aici, explică Oren Ableman, de la Autoritatea Antichităților din Israel (AIA), citată de AFP.
Pentru a duce la bun sfârșit această operațiune arheologică complexă, AIA a pus la dispoziția arheologilor drone și echipament montan, inclusiv corzi pentru a putea coborî în rapel.
Pe lângă bucățile de pergament, misiunea a scos la lumină monezi rare datând din timpul revoltei iudaice a lui Bar Kokhba împotriva romanilor (132-136 d.Hr.), dar și un schelet de copil mumificat, vechi de 6.000 de ani, învelit într-o țesătură, precum și un coș împletit, vechi de 10.500 de ani, probabil cel mai vechi din lume, apreciază AIA.
Coșul a fost remarcabil de bine conservat grație mediului uscat al deșertului, a explicat arheologul Haim Cohen.
De la descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, acum mai bine de șase decenii, în grotele din Qumran, cavitățile stâncoase din deșertul Iudeii au devenit țintele jefuitorilor de antichități. De aceea, autoritățile israeliene, AIA în primul rând, fac eforturi mari a împiedica furtul comorilor din această regiune.
Aceste 900 de manuscrise sunt considerate una dintre cele mai importante descoperiri arheologice, deoarece cuprin texte religioase în ebraică, aramaică și în greacă, precum și cea mai veche versiune a Vechiului Testament cunoscută.
Or, această nouă descoperire „ar putea permite aprofundarea istoriei traducerii în greacă a Bibliei”, afirmă Yosef Garfinkel, director al Institutului Arheolofic de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.
Arheologii cred că aceste grote au folosit ca refugiul iudeilor în perioada distrugerii de către romani a celui de-al doilea Templu de la Ierusalim, în anul 70, și în timpul revoltei lui Bar Kokhba împotriva romanilor, circa 65 de ani mai târziu.
