Cea dintâi crimă a lui Corneliu Zelea Codreanu
În acest context, Constantin Manciu, însărcinat să protejeze democrația fragilă din teritoriu, a fost cel care și-a asumat misiunea de a stăvili hoardele barbare (proto)legionare, ceea ce l-a transformat în inamicul numărul unu al tineretului creștin. Prins că plănuia să atace casa lui Constantin Manciu în urma unei razii a poliției în grădina pe care Codreanu o primise cadou pentru a-și antrena adepții, viitorul lider legionar și 22 de studenți au fost duși la prefectură unde, se pare, unii dintre aceștia au fost brutalizați, ceea ce a provocat un imens scandal între profesorii universitari antisemiți de la Iași și părinții studenților, pe de-o parte, și poliția, în frunte cu Manciu, pe de altă parte.
După ce a revenit din recluziunea autoimpusă din Rarău, Codreanu a trecut la fapte, înfăptuind decizia de condamnare la moarte a lui Constantin Manciu, hotărâtă la București în vara lui 1924. După ce și-a adunat adepții pentru a depune un jurământ la Mitropolie și după ce a nu a fost condamnat pentru în procesul intentat pentru atacarea unui student, Corneliu Zelea Codreanu l-a ucis pe Constantin Manciu în dată de 24 octombrie 1924 chiar pe treptele Palatului de Justiție din Iași, rănind alți doi polițiști.
Procesul pentru uciderea lui Manciu ar fi trebuit să se țină la Iași, dar susținerea de care se bucura Codreanu din partea unor oameni influenți din justiție și agitația provocată de studenții care-l idolatrizau au împins guvernul să mute la Focșani completul de judecată. Ciocnirile dintre extremiștii români și locuitorii evrei au făcut imposibilă judecata, următoare destinație fiind Turnu Severin.
Ceea ce s-a întâmplat între 20 și 26 mai 1925 dă seama de gradul de fanatism al susținătorilor unui criminal și de incapacitatea statului de a-și proteja oamenii, completul de judecată luând partea complotiștilor și asasinilor. Discursul procurorului nu are nevoie de niciun comentariu: ,,În clipe ca asta, în care inimile dumneavoastră vibrează de emoție; în clipa aceasta, în care jurații au rostit verdictul de achitare, mă adresez vouă, acum când sunteți liberați de vină: să uitați necazurile; coborâți-vă în sufletele voastre și gândiți-vă că ați fost judecați pe pământul Olteniei, de unde au pornit simțămintele înalte și calde de patriotism”.
