Iată ce ne pot învăța grecii și romanii antici despre mediu și poluarea mediului înconjurător.
Învățăturile oamenilor din Antichitate despre poluarea mediului înconjurător
De la soldații romani din taberele aglomerate până la împărații care curăță râurile, există multe lecții de învățat. În prezent, starea periculoasă a mediului este menționată adesea în știri. Multe reportaje descriu modul în care Pământul este deteriorat de oameni și discută modalități de prevenire a acestui lucru.
Aceste preocupări nu sunt noi. Cu milenii în urmă, oamenii din Grecia și Roma antică știau deja că oamenii dăunează lumii naturale. Literatura din aceste timpuri antice conține multe referiri la mediu și la daunele pe care le suferă acesta.
Multe dintre aceste idei sunt valabile și astăzi. Poluarea solului pe care îl cultivăm, a aerului pe care îl respirăm și a apei pe care o bem are repercusiuni clare. Putem degrada mediul înconjurător doar pentru o perioadă limitată de timp, înainte ca acest lucru să se întoarcă împotriva noastră.
Un agent al distrugerii
Scriitorul roman antic Pliniu cel Bătrân, care a trăit în secolul I d.Hr., era îngrijorat de modul în care ființele umane abuzează de Pământ. În lucrarea sa intitulată Istoria naturală, el scria: „Noi murdărim râurile și elementele naturii, iar aerul însuși, care este principalul suport al vieții, îl transformăm într-un mediu pentru distrugerea vieții.
El a considerat planeta ca fiind ceva ce omenirea ar trebui să protejeze mai degrabă decât să rănească, deoarece ne datorăm existența Mamei Pământ:
Este datoria mea plăcută, în primul rând, să susțin cauza Pământului și să o sprijin ca părinte al tuturor lucrurilor.
Două milenii mai târziu, cuvintele lui Pliniu par direct relevante pentru noi.
În lumea modernă, preocupările legate de sănătatea mediului au devenit unul dintre cele mai fierbinți subiecte politice.
De exemplu, un sondaj realizat anul trecut pe aproape 20 000 de tineri din Australia a arătat că 44% dintre aceștia consideră că mediul este cea mai importantă problemă a timpului nostru.
Scriitorii romani au observat că soldații lor otrăveau apa și aerul din jurul taberelor lor
Scriitorul militar Flavius Renatus Vegetius, care a trăit în jurul secolelor IV și V d.Hr. a scris: dacă o armată numeroasă rămâne mult timp într-un singur loc, vara sau toamna, apele devin murdare, iar aerul infectat, de unde apar boli fatale, pe care nu le poate preveni decât schimbarea frecventă a taberelor.
Scriitorii romani au avut, de asemenea, multe de spus cu privire la poluarea râului Tibru, care traversează Roma.
Scriitorul Suetonius, care s-a născut în jurul anului 70 d.Hr., ne spune că râul a fost „umplut cu gunoaie și îngustat de clădiri proeminente” înainte ca împăratul Augustus (63 î.Hr.-14 d.Hr.) să ia măsuri pentru a-l curăța.
Politicile greșite poluaseră apele râului. De exemplu, împăratul Nero (37-68 d.Hr.) a aruncat cantități uriașe de cereale stricate în râu.
Poetul roman Juvenal (din secolele I și II d.Hr.) se referea la Tibru ca la un „canal de scurgere”. Iar medicul Galen (129-216 d.Hr.) spunea că Tibrul era atât de poluat încât peștele capturat acolo nu era sigur pentru consum.
Măsuri de protecție a mediului
Grecii și romanii au introdus diverse măsuri pentru a preveni sau reduce daunele aduse mediului. În anul 420 î.Hr., de exemplu, atenienii au introdus o lege pentru a proteja râul Ilissus:
Este interzisă înmuierea hainelor [animalelor] în Ilissus, deasupra sanctuarului lui Heracles. Este interzis să se arunce reziduurile de spălare în râu.
Cercetătorii moderni cred că această măsură ar fi putut ajuta Ilissus să rămână curat. Acest lucru se datorează faptului că autorii care scriau în secolul al IV-lea î.Hr. (după introducerea legii) descriu Ilissus ca fiind un râu pur și frumos.
Alte măsuri de reducere a poluării au inclus interzicerea defecării și urinării în public. Interdicțiile de spălare a hainelor sau de aruncare a gunoiului în râuri erau, de asemenea, frecvente. Dar este puțin probabil ca publicul să fi respectat aceste restricții tot timpul.
Unii conducători au încercat, de asemenea, să facă lucrări publice, cum ar fi construirea de canalizări și apeducte pentru a curăța poluarea
De exemplu, împăratul Nerva, care a domnit între anii 96-98 d.Hr., a întreprins o serie de proiecte de construcție pentru a face Roma mai curată și mai sănătoasă.
Sextus Julius Frontinus (35-103 d.Hr.), administratorul apeductelor din Roma, ne spune că datorită lui Nerva aspectul orașului este curat și schimbat, aerul este mai curat, iar cauzele atmosferei nesănătoase, care au făcut ca aerul orașului să aibă o reputație atât de proastă în trecut, au fost eliminate.
La sfârșitul secolului I sau începutul secolului al II-lea d.Hr., aristocratul și avocatul roman Pliniu cel Tânăr (61/62-112 d.Hr.) i-a scris o scrisoare împăratului Traian, care a domnit în perioada 98-117 d.Hr. El se plângea de o problemă de sănătate publică din orașul Amastris, situat în Turcia de astăzi:
Printre caracteristicile principale ale orașului Amastris se numără o stradă lungă de o mare frumusețe. Pe toată lungimea acesteia, însă, curge ceea ce se numește un pârâu, dar care este, de fapt, o canalizare murdară. Aceasta este o priveliște dezgustătoare care emană o duhoare nocivă. Sănătatea și aspectul orașului deopotrivă vor avea de câștigat dacă va fi acoperită și, cu permisiunea dumneavoastră, acest lucru va fi făcut.
Împăratul a răspuns că este bucuros ca acest lucru să fie reparat
„Există toate motivele, dragul meu Pliniu, să acoperim apa care, spui tu, curge prin orașul Amastris, dacă este un pericol pentru sănătate atâta timp cât rămâne neacoperită”.
Această poveste arată că oamenii antici erau conștienți de faptul că sănătatea pământului, a aerului și a apei este strâns legată de sănătatea oamenilor. Prin urmare, atunci când mediul este într-o stare nesănătoasă, acest lucru este, de asemenea, dăunător pentru sănătatea și bunăstarea noastră.
Mesajul vechilor greci și romani este la fel de valabil astăzi pentru noi ca și pentru ei. Pe măsură ce omenirea se confruntă cu multiple crize de mediu, merită să reflectăm la aceste cunoștințe străvechi. Concluzia este că menținerea planetei într-o stare sănătoasă este benefică nu doar pentru mediu, ci și pentru noi înșine.
