Ce s-a întâmplat cu adevărat în bătălia de la Culloden, ultima confruntare purtată pe teritoriul britanic?
Bătălia de la Culloden, așa cum a fost descrisă de David Morier, 1746
Culloden este una dintre cele mai importante bătălii din istoria Insulelor Britanice, deoarece a fost ultima confruntare purtată pe teritoriul britanic și s-a încheiat cu o înfrângere sângeroasă a iacobiților, punând capăt la mai mult de o jumătate de secol de conflict iacobit.
Câmpul de luptă în sine este unul dintre cele mai vizitate situri turistice din Highlands, iar locul are o semnificație deosebit de mare și o legătură emoțională pentru mulți din Scoția și pentru strămoșii diasporei scoțiene.
Cele mai recente descoperiri au un efect semnificativ asupra înțelegerii actuale a peisajului câmpului de luptă, precum și asupra bătăliei în sine.
În bătălia de la Culloden, care a avut loc la 16 aprilie 1746, armata iacobită, care obținuse anterior victorii la Prestonpans și Falkirk, s-a confruntat cu o forță guvernamentală britanică trimisă pentru a pune capăt revoltei lor.
Condusă de Charles Edward Stuart, cunoscut sub numele de Bonnie Prince Charlie, forța iacobită, despre care se spune că ar fi fost formată din aproximativ 5.000 de oameni, a încercat să îi readucă pe Stuarts pe tronul britanic.
Aceștia au întâlnit o forță guvernamentală hanovriană mai mare și bine pregătită – care era aproape de două ori mai numeroasă decât armata iacobită – sub comanda prințului William Augustus, duce de Cumberland. După doar o oră de luptă, iacobiții epuizați, au fost nevoiți să se retragă din cauza confruntării cu un puternic baraj de artilerie.
O reconsiderare a confruntării dintre iacobiți și forțele guvernamentale britanice
Conflictul de la Culloden a fost frecvent prezentat ca fiind o confruntare purtată de o armată iacobită incompetentă, insuficient echipată și slab condusă, care mânuia săbii, împotriva unor Uniforme Roșii superioare, profesioniste, înarmate cu muschete. Murray Pittock, profesor de istorie la Universitatea din Glasgow, contestă acest principiu.
Murray arată că forțele guvernamentale au câștigat de fapt bătălia cu sabia, în timp ce iacobitii, deși puțini la număr, au fost gestionați cu profesionalism și au luptat eficient pe tot parcursul confruntării. Profesorul Pittock a declarat: „Probabil că nicio altă bătălie din memoria contemporană nu este amintită ca fiind atât de falsă.”
„Bătălia de la Culloden, așa cum s-a desfășurat, a fost mult mai interesantă decât așa cum este amintită”
Profesorul Pittock crede că propaganda de după conflict, care a descris bătălia ca pe o victorie a omului civilizat asupra sălbaticului, a fost folosită ulterior pentru a justifica imperialismul.
El a adăugat:
„Perioada iacobită a fost puternic și sistematic amintită greșit pentru a sublinia un cadru sigur pentru dezvoltarea „britanicității” și a statului imperial britanic. Încă din anii 1740, istoricii s-au inspirat adesea din limbajul propagandei antijacobite”.
