Ce informații despre viața sa dezvăluie mormântul lui Qin Shi Huang, unificatorul Chinei?
O imagine din secolul al XVIII-lea a primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang
În aprilie 1974, Zhao Kangmin, directorul unei mici colecții publice de antichități din provincia Shaanxi din centrul Chinei, a fost informat de faptul că un grup de săteni din apropiere ar fi dat peste ceva interesant.
Fermierii care săpau o fântână au descoperit o adunătură de bucăți din lut care semănau cu părți ale corpului unei persoane. Descoperirea pe care a identificat-o Zhao avea să se claseze drept una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din toate timpurile. Armata de teracotă cuprindea 8.000 de soldați din lut, fiecare cu o față unică, care umpleau mormântul primului împărat al Chinei.
Qin Shi Huangdi, numit și Qin Shi Huang, a fondat prima dinastie imperială unită a Chinei în anul 221 î.Hr. Imperiul Qin avea să reziste mai puțin de patru ani după propria sa moarte, însă, mult timp după aceea, moștenirea sa avea să afecteze viața poporului chinez.
Construirea unui imperiu
Armata din teracotă a lui Qin Shi Huang număra aproximativ 8.000 de soldați, toți aflați în jurul mormântului său
Contemporanii lui Qi Shi Huang nu și-l aminteau cu plăcere. Omul a rămas în istorie drept un simbol al tiraniei brutale. Statul Qin a fost unul dintre cele șapte regate care au rămas în partea central-estică a Chinei după secole de războaie și cuceriri.
Zheng, care a urcat pe tron încă de copil, a reușit să supună cele șase state rivale până la vârsta de 30 de ani. Pentru a sublinia statutul său, Zheng și-a luat numele de Qin, pentru patria sa, și titlul de Shi Huangdi, care înseamnă Primul Împărat și care evocă un trecut mitic.
Primul Împărat a demarat construcția ansamblului său funerar în anul 246 î.Hr., iar acesta era încă în curs de extindere la 36 de ani după moartea sa. Un număr imens de muncitori ar fi construit complexul – a fost doar unul dintre numeroasele proiecte inginerești majore pe care Shi Huang le-a condus.
Toate aceste construcții necesitau o forță de muncă inimaginabilă, iar condițiile istovitoare de lucru au contribuit la dobândirea reputației de tiran
Filozofia conducătoare a statului Qin era legalismul, un cod cunoscut pentru pedepsele sale necruțătoare, adesea brutale. Cu cât infracțiunea era mai gravă, cu atât mai severă era natura pedepsei.
Principalul rival al legalismului a fost confucianismul, care prețuia bunăvoința, armonia și pietatea. Legalismul, pe de altă parte, a pornit de la principiul că oamenii răspund doar la recompense și pedepse și nu era interesat să cultive natura mai bună a persoanei.
Pentru a stârpi disidența, consilierul Li Si a recomandat o politică de cenzură, amintită în deviza „ardeți cărțile, îngropați cărturarii”. Ordinul era de a distruge toate textele care nu aveau o utilitate practică. Posesia de cărți interzise era o crimă capitală, dar unii savanți și-au păstrat textele. Cei care erau descoperiți erau îngropați de vii. Fiul cel mare al lui Qin Shi Huang, Fu Su, a protestat și a fost trimis la frontiera de nord.
Qin Shi Huang a sperat să descopere „secretul vieții veșnice”. A căutat alchimiști care ar putea deține un astfel de secret. Unii i-au spus ceea ce voia să audă, așa că a început un regim de suplimente bogate în mercur, care avea să-l ducă la nebunie înainte de a-l ucide.
Descoperirea Războinicilor din teracotă s-a produs într-un moment nepotrivit
În timpul Revoluției Culturale din China de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, brigăzile de tineri cunoscute sub numele de Gărzile Roșii s-au angajat într-o campanie de distrugere a trecutului, jefuind temple și distrugând artefacte.
Arheologii cercetează Armata de teracotă în 1980
Lucrurile se mai liniștiseră în 1974, dar arheologul Zhao Kangmin a fost reticent la acel moment pentru a face publice cele două statui pe care le-a restaurat cu mare atenție.
Pe măsură ce săpăturile au continuat, au apărut mai multe detalii despre viața din epoca Qin. Au ieșit la iveală muzicanți din lut și funcționari de curte din teracotă cu ustensile de scris, oferind o privire asupra civilizației din spatele armatei.
Cu toate acestea, masele de schelete au dat credibilitate poveștii conform căreia constructorii mormântului împăratului au fost uciși la finalizarea acestuia. În centrul necropolei întinse se află o movilă despre care se presupune că ar conține rămășițele Primului Împărat.
Istoricul Sima Qian nu a menționat niciodată armata de lut în scrierile sale, dar a notat alte „minunății” din interiorul mormântului central: un peisaj modelat cu râuri pline de mercur (probele de sol din vecinătate arată un nivel ridicat de mercur).
„Deocamdată nu există nicio modalitate de a excava camera fără a risca să se deterioreze conținutul acesteia. Chiar și cu descoperirile spectaculoase făcute până în prezent, mai rămân multe lucruri de cercetat despre Qin Shi Huang, omul care a unit China.”
