Ce „garanții” i-a oferit Richard Nixon lui Ceaușescu în privința Uniunii Sovietice la întâlnirea din 1973?
În discuția cu Nixon și Kissinger, Ceaușescu a abordat subiecte care variau de la securitatea europeană până la situația din Orientul Mijlociu continuând să facă presiuni puternice pentru a obține statutul de națiunea cea mai favorizată (MFN) din partea americanilor.
Potrivit raportului american privind dialogul dintre Nixon și Ceaușescu, la jumătatea conversației, Nicolae Ceaușescu a cerut să nu fie înregistrat. El le-a spus interpreților din cele două tabere să nu mai ia notițe, deoarece intenționa să-i comunice un mesaj președintelui Nixon în deplină confidențialitate.
Deși cei care luau notițe au respectat cererea lui Ceaușescu, se pare că aceștia au reconstituit cuvintele sale din memorie după ce întâlnirea s-a încheiat. Potrivit acestor notițe, în timpul discuției, Ceaușescu a indicat că România încă întâmpina dificultăți din partea Uniunii Sovietice.
Președintele american l-a întrebat apoi dacă, în opinia sa, sovieticii au renunțat la doctrina Brejnev
La această întrebare, Ceaușescu a răspuns că, în mod clar, nu au făcut-o, după cum o demonstrează presiunile lor pentru o unitate mai mare. De asemenea, americanii au reamintit cum Nixon a profitat de ocazie pentru a-l asigura pe Ceaușescu că SUA nu vor fi de acord cu „nicio mare putere care dorește să desfășoare acțiuni menite să amenințe interesele altor țări, inclusiv ale României”.
Versiunea românească a aceleiași conversații nu face referire la solicitarea lui Ceaușescu ca cei care luau notițe să înceteze activitatea, și nici nu include plângerile lui Ceaușescu cu privire la presiunile sovietice, la tratamentul aplicat de aceasta Bulgariei și la Doctrina Brejnev, sau la răspunsul conciliant al lui Nixon.
În schimb, dacă îl comparăm cu versiunea americană, textul românesc trece de la insistența lui Ceaușescu ca Marile Puteri „să țină cont de interesele fiecărei regiuni” la ridicarea de către acesta a „două probleme practice”. Între timp, președintele Nixon ar fi spus „Sunt de acord” („I agree”) – deși această declarație nu apare în dosarul american.
Pagina care lipsește din dosarul românesc nu conține nimic ieșit din comun; de fapt, remarcile lui Ceaușescu imită mult din ceea ce s-a spus în alte întâlniri româno-americane din acea perioadă. Românii, în special Ceaușescu, criticau în mod obișnuit Uniunea Sovietică – numind Moscova „nedemnă de încredere”, având o „mentalitate imperialistă” și controlând Europa de Est prin intermediul „trupelor de ocupație ale Armatei Roșii” – în relațiile cu oficialii occidentali.
