Jurnalista britanică care l-a pus în dificultate pe Nicolae Ceaușescu
Primii copii refugiați din Germania ajung în Anglia, decembrie 1938
A avut o carieră strălucitoare, indiferent de standarde. Cu toate acestea, nu este întâmplător faptul că volumul ei de memorii se numește „Ziduri Invizibile”. Refugiată din Viena hitleristă, exilată în Marea Britanie în timpul războiului, unde a fost clasificată ca străin inamic, ea s-a văzut pe sine ca o evreică rătăcitoare, o străină care nu a fost niciodată foarte sigură cine era sau unde își avea locul.
Hella Pick s-a născut la Viena într-o familie prosperă din clasa de mijloc și a avut o copilărie destul de fericită, în ciuda divorțului timpuriu al părinților ei. Viața ei a fost complet bulversată atunci când Hitler a pus stăpânire pe Austria în 1938. După ce a fost chemată de Gestapo, mama Hellei a decis că era timpul să plece. La vârsta de 11 ani, fără să vorbească engleza, Hella a călătorit în Marea Britanie cu Kindertransport, care a adus 10.000 de copii evrei în siguranță. Un cuplu generos a luat-o în gazdă și a plătit pentru întreținerea și educația ei. Mama ei, care nu mai avea nici un ban, a urmat-o la scurt timp după aceea: permisul de ședere în Marea Britanie îi permitea să lucreze doar ca menajeră, iar cererile ei de a se angaja pe cont propriu ca și croitoreasă au fost respinse de către birocrați.
La vârsta de 17 ani, a câștigat o bursă la London School of Economics. A fost angajată la The Guardian în 1960 și a rămas la aceștia până la pensionare. Detașată la Națiunile Unite, a tratat Criza Rachetelor Cubaneze, asasinarea lui Kennedy și căderea lui Richard Nixon. A refuzat o detașare la Saigon, recunoscând cu plăcere că era prea lașă pentru a trăi într-o zonă de război. În schimb, ea a stăpânit complicațiile chinuitoare ale negocierilor de aderare a Marii Britanii la Uniunea Europeană, a devenit o expertă în controlul armelor și a văzut de aproape sfârșitul Războiului Rece.
Dar, în ciuda carierei sale strălucite, a contactului cu cei mari și a „colecției” sale de prieteni devotați, s-a simțit întotdeauna exclusă din viața de zi cu zi pe care oamenii obișnuiți păreau să o ducă atât de ușor. Odată ajunsă în Anglia, a refuzat să vorbească în germană chiar și cu mama ei și a ținut cu hotărâre să păstreze tăcerea cu privire la originea sa evreiască.
Și viața ei privată a fost destul de dezamăgitoare
A avut mulți admiratori și două aventuri de lungă durată cu bărbați căsătoriți. Amândoi și-au pus cariera și familia pe primul loc și au pus capăt relațiilor, unul cu bunăvoință, celălalt fără menajamente. Ea nu s-a căsătorit niciodată. Retragerea ei a fost transformată de George Weidenfeld, distinsul editor, activist politic și sionist. Aveau multe în comun. Și el a fugit din Viena înainte de război și a trebuit să se gândească la ceea ce simțea în legătură cu rolul ambiguu al patriei sale sub Hitler. Pick l-a ajutat să își organizeze munca neobosită de promovare a înțelegerii internaționale, în special între evrei și germani. Dar a rămas inconfortabil în pielea sa, deoarece identitățile sale – evreiască, austriacă, britanică – încă se războiau în interiorul său.
I-a luat un reportaj și dictatorului Nicolae Ceaușescu
O primire mai rece a avut jurnalista atunci când l-a intervievat pe dictatorul român Nicolae Ceaușescu. După o negociere chinuitoare de trei zile pentru a stabili în prealabil întrebările, interviul a decurs într-un mod caraghios. Ceaușescu a citit răspunsurile de pe bilețele, dar interpretul său nu i-a dat lui Pick niciun indiciu despre ceea ce spusese dictatorul. În cele din urmă, ea a amestecat întrebările, aruncând unele care nu fuseseră convenite, lăsându-l pe Ceaușescu confuz și iritat.
