Ce au în comun campania germană din România în 1916 și Blitzkrieg-ul împotriva Franței din 1940?
În prezent, Blitzkrieg-ul este asociat în mod normal cu cel de-al Doilea Război Mondial, în principal cu primele campanii desfășurate de germani în Polonia, Olanda, Franța, Iugoslavia și Rusia în 1941. Cei mai mulți iubitori de istorie de astăzi interpretează acest lucru la propriu, se gândesc la viteză, la coloane uriașe de tancuri însoțite de bombardiere în picaj care avansează rapid în spatele liniilor inamice. Cu toate acestea, istorici militari renumiți, precum Michael B. Barrett, au subliniat că și în Primul Război Mondial, germanii au desfășurat campanii militare de tip Blitzkrieg. Acesta este și cazul campaniei desfășurate de Puterile Centrale în România în 1916. În această campanie, înaintarea austro-germană de-a lungul Transilvaniei și a României a durat aproximativ patru luni, adică 135 de zile. Armata a 9-a germană a avansat 580 de kilometri, în timp ce Armata 1 germană, a cărei misiune era de a proteja flancurile, a avansat 120 de kilometri.
Ce se întâmpla în același timp pe Frontul de Vest?
În comparație, ofensiva aliaților pe râul Somme din Franța, care a avut loc în același timp, a dus la avansarea liniilor engleze și franceze cu doar zece kilometri, după 138 de zile de luptă. Un an mai târziu, cea de-a treia bătălie de la Ypres (cunoscută și sub numele de Passchendaele) a început la 31 iulie și a durat până la 10 noiembrie. Englezii au reușit să avanseze opt kilometri după 102 zile de lupte. În 1916, germanii i-au împins pe francezi pe opt sau nouă kilometri la Verdun, luptând timp de aproximativ cinci luni, de la sfârșitul lui februarie până la sfârșitul lui iulie.
Dacă separăm campania din România a Puterilor Centrale, în cele două faze ale sale, mai întâi bătăliile din Transilvania și apoi invazia României, viteza de înaintare austro-germană este și mai mare. După ce von Falkenhayn și-a început ofensiva, Armata a 9-a a urmărit Armata a 2-a română de la Sibiu la Brașov, împingând-o încă 30 de kilometri spre munți, totul în doar 13 zile, străbătând în medie 11 kilometri pe zi. După ce Armata a 9-a a traversat Carpații Meridionali, unde ambele tabere au luptat timp de o lună, von Falkenhayn a mărșăluit spre București în doar trei săptămâni, parcurgând o distanță de 400 de kilometri, adică aproape 19 kilometri pe zi. Este o performanță comparabilă cu înaintarea germană prin Belgia și Franța spre Dunkerque în mai și iunie 1940, care a avut o medie de aproape 16 kilometri pe zi sau cu viteza cu care Grupul de Armate de Nord s-a deplasat de la granița germană spre Leningrad în 1941, cu o medie zilnică de 13 kilometri.
Esența Blitzkrieg-ului nu a fost doar viteza
Blitzkrieg înseamnă utilizarea armelor combinate cu scopul de a străpunge capacitatea de reacție a inamicului, pătrunzând adânc în zonele vulnerabile din spatele frontului cu viteză și mobilitate pentru a deruta și paraliza comandanții inamici. Astfel de acțiuni implicau riscul de a-și expune flancurile la contraatacuri inamice.
Viteza de înaintare a menținut inamicul confuz, împiedicând orice efort de coagulare a unei linii defensive, oprind eforturile inamicului de a-și concentra forțele, fără a-i da vreo șansă de recuperare. Mai presus de toate, era important să se zădărnicească planurile operaționale ale inamicului pentru a provoca paralizarea comandamentului.
