Reporterul Ion Tik i-a însoțit câteva nopții la rând pe „domnii doctor Enescu și Protopopescu, inimoșii și pricepuții conducători ai Biroului de triaj al vagabonzilor și cerșetorilor, pe iscusitul comisar Zăvoianu, echipați cu agenți și jandarmi ca pentru o adevărată expediție nocturnă” în subteranele Bucureștiului.
Calea Griviței
Prima dată au descins dincolo de Gara de Nord, pe Calea Griviței. Pătrund într-o curte cufundată în întuneric.
Trec pe lângă un șir de case dărăpănate palid luminate de un felinar tuberculos. Erau „La Talianu”, un adăpost unde, pentru câțiva lei, recidiviștii urmăriți de poliție își găseau adăpost.
Trec pe sub ferestre, în recunoaștere. Cei mai mulți dorm claie peste grămadă, pe jos, pe rogojini zdrențuite. Într-o singură cameră, câțiva tipi joacă cărți. O femeie se încălzește la sobă, iar alta e chibiț.
Comisarul și „copoii” recunosc la prima vedere clientela: recidiviști, evadați din coloniile de muncă, apași de buzunare și hoțoaice, cerșetori, vagabonzi și borfași de dată recentă. Unul își pune rogojina în cap, ca struțul.
„Bagaje de mână”
Reporterul nostru îl întreabă pe unul mai tânăr: Ce meserie ai?
– „Bagaje de mână”, adică bagaje pe care le fură cu mâna. Avea zece lei în buzunar, iar acolo noaptea de cazare era opt.
O fetișcană, care-și ascundea fața, i-a recunoscut comisarului că a evadat, la „îndemnurile rele”.
Începe trierea. Mulți pungași de buzunare, unii de curând ieșiți din „pension” de la Văcărești. Printre ei, faimosul Mărgineanu. „Șapte degete” încearcă s-o tulească, fără succes. Clienții sunt urcați în camioane. Unul sări și dispăru pe acoperișul unei case. Nu era altul decât Mărgineanu, vechiul client al Văcăreștilor.
La plecare, Ugolini, sau antreprenorul „Talianu”, primi de la oamenii legii un drastic avertisment pentru necurățenia în care-și ținea stabilimentul.
În catacombe
Următoarea etapă a raziei era „La Bancheru”. Cârciuma, în care încăpeau cel mult 4-5 clienți era un pretext pentru ce se ascundea sub podea.
În catacombe, pe pământul mocirlos zăceau zeci de femei și bărbați.
Tariful la „Bancheru” era cinci lei pe noapte, pentru un loc pe jos, și trei pentru cei care stau „proptiți pe zid”. Fiecare trebuia să aducă un lemn două pentru foc. Câte unul făcea de serviciu la sobă. Dacă nu avea grijă de foc ca să fie căldură ân permanență îl înțepa cu briceagul câte un tovarăș care se trezea de frig.
La ”Bomba Bancherului” își „depozitau” prostituatele „peștii” din Câmpul Moșilor.
