Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Cât de diferiți au fost tracii și geții? Mărturiile surselor grecești și romane
Articole online

Cât de diferiți au fost tracii și geții? Mărturiile surselor grecești și romane

migratori

Tracii, geții și daci nu au fost niciodată același neam, deși în istoriografia naționalistă a României delimitarea dintre aceste popoare a fost treptat ștearsă, în virtutea unei idei de unitate împinsă mult în trecut.

Cât de diferiți au fost tracii și geții? Mărturiile surselor grecești și romane

Contemporanii acestor popoare care au trăit odinioară pe teritoriul românesc de azi au subliniat diferențele dintre ele, de la organizarea politică, atâta câtă era, până la obiceiuri și cutume, foarte curioase pentru greci, însă specifice unor barbari.

În ,,Istoriile” sale, unul dintre părinții Istoriei, Herodot, notează poligamia prezentă în societatea tracă, precum și obiceiul ca, la moartea bărbatului, una dintre soțiile sale, socotită cea mai iubită, să fie ucisă și înmormântată alături de răposatul ei soț, celelalte consoarte considerând că ,,li se aduce astfel o mare ocară”. Tot la Herodot tracii sunt văzuți ca un popor lipsit de rigoarea contactelor sexuale premaritale pe care o regăsim în alte societăți, căci ,,pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupești cu bărbații care le plac”. De asemenea, tracii plăteau un preț al miresei, cumpărându-și soțiile de la părinții acestora.

Exista, cu toate acestea, posibilitatea ca femeia, nemulțumită de bărbatul ei, să rupă mariajul, însă doar după ce părinții ,,restituie ceea ce au primit pentru ea”, după cum afirmă Heraclit din Pont. Referințe la traci și la sciți putem găsi chiar în ,,Legile” lui Platon. Filosoful grec antic nu recomanda stilul de viață trac, care erau lipsiți de măsură, de tact și de maniere, bând ,,vin neamestecat deloc [cu apă], atât femeile cât şi bărbaţii, şi îl împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire”. Atât la Platon, cât și la Strabon, femeile muncesc cot la cot cu bărbații, cultivă pământul, născând copii chiar în timpul muncii câmpului. Pomponius Mela, geograful roman, autor al ,,Descrierii pământului” insistă asupra caracterului femeii trace.

Femeia tracă, dacă nu era considerată virtuoasă, frumoasă, cinstită, era vândută pe bani mai puțini, în timp ce acele fete nedorite erau căsătorite în urma eforturilor părinților, care oferea inclusiv bani celui care le-ar fi luat de soție fata. Virtutea femeii trace era adesea nebunească, așa cum reiese din operele autorilor greci și romani, căci ,,ele doresc din cale afară de mult să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaților morți și să fie îngropate împreuna”. Arian oferă și cauza acestei stări de lucruri la traci, obiceiul poligamiei având originea în comportamentului regelui Doloncos, un presupus fiul al lui Cronos și părintele tracilor dolonci din Chersones, care a avut mulții copii cu multe soții.

Poetul Horațiu, în ,,Ode”, relevă caracterul primitiv al agriculturii pe care o practicau geții, aceștia părăsind pământul după un an de muncă. La fel ca la traci, virtutea femeii era la mare preț, căci pentru aceasta ,,legământul căsătoriei rămâne trainic”. Strabon oferă informații și despre obiceiul femeilor din neamul geților de a oferi prea multe sacrificii și de a organiza prea multe serbări în cinstea idolilor, ducând la sărăcirea familiei: ,, De bună seamă, întotdeauna s-au pus pe seama femeilor îndemnurile în cele ale cucerniciei, căci ele împing pe bărbaţi la o prea mare slăvire a zeilor, la serbări în cinstea lor și la acte de adorație”. Geții sunt zugrăviți ca fiind foarte pioși, viața religioasă fiind respectată, mai ales de cei căsătoriți.

Registration

Aici iti poti reseta parola