Boileau (1636—1711) avea la moartea sa 300.000 de franci, dar vânzarea operelor sale contribuise prea puțin la aceasta. Una din cărțile lui, Le lutrin, care a fost un mare success, nu s-a tipărit decât în 2000 de exemplare.
La Bruyere (1649—1696) primea o pensie de 10.000 de franci anual, iar Corneille (1606—1684) una de 7000.
Autorul Cidului (Corneille), care avea șapte copii, a trăit relativ strâmtorat. Tragediile sale îi aduceau în medie o mie de franci fiecare.
Moliere, ca director de teatru, s-a arătat foarte generos față de el, dându-i 6500 de franci pentru Atilla și tot atât pentru Titus și Berenice,
Racine (1639—1699), cu toate tragediile sale, n-a câștigat decât cu ce să trăiască și să economisească 21.000 de franci.
Dar, grație însărcinărilor sale oficiale și pensiilor, a lăsat o avere de 55.000 de franci rentă.
Molière (1622—1673), totodată autor, actor și director, a murit milionar. Fiecare din piesele sale îi aducea, în medie, 50.000 de franci.
În sec. XVIII, Voltaire (1694-1778) a fost cel mai bogat dintre scriitori, dar el s-a îmbogățit din speculații, nu din literatură. Averea sa personală se ridica la 350.000 franci rentă, din care nu cheltuia decât 100.000 pe an.
El nu s-a îngrijit niciodată de beneficiul operelor sale și nu cerea editorului decât un aorecare număr de exemplare de lux pentru a le dărui prietenilor.
A lăsat pe secretarul său să vândp pentru 12.000 de franci proprietatea operelor sale. El neluând niciun franc.
