Deși anul 1918 a însemnat și unificarea poporului găgăuz din Basarabia și din Dobrogea, cei opt reprezentanți din Sfatul Țării s-au abținut de la votarea Actului Unirii din 27 martie 1918.
Totuși, majoritatea găgăuzilor va învăța limba română, iar reprezentantul cel mai de seamă al intelectualității găgăuzești va fi Mihail Ciachir, cel care pe lângă numeroasele lucrări va traduce Evangelia (1937) în limba găgăuză și va crea chiar un dicționar găgăuzo-român (1938).
De asemenea, în rândul satelor găgăuze va exista un puternic curent anticomunist și o simpatie față de Garda de Fier.
Astfel, potrivit istoricului Igor Cașu, unele sate găgăuze din sud au votat masiv cu Partidul Totul Pentru Țară (aripa politică a Gărzii de Fier), partidul legionarilor lui Corneliu Zeea Codreanu.l
Atunci, ca și astăzi, găgăuzii erau un popor foarte credincios, prin urmare mișcarea legionară i-a atras atunci prin mesajul ortodox.
Concluzia este că găgăuzii erau anticomuniști înrăiți, din moment ce au votat masiv, la alegerile din decembrie 1937, Garda de Fier, care își declara deschis dorința de a stârpi comunismul.
Anul negru al găgăuzilor
La 28 iunie 1940, Basarabia este cedată URSS și astfel poporulația găgăuză va fi scindată, o parte rămânând în Dobrogea românească, iar cealaltă intrâ în componența Uniunii Sovietice.
Pe 2 august 1940, printr-un decret a lui Iosif Stalin, va fi înființată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, fiindu-i rupte din trupul Basarabiei județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă, cedate Republicii Sovietice Socialiste Ucrainești.
Acest eveniment trist pentru locuitorii întregii Basarabiei va însemna o nouă împărțire a poporului găgăuz.
Urmări triste ale evenimentelor din anul 1940 le resimțim și astăzi, găgăuzii find împărțiți în trei state: România, Ucraina și Republica Moldova, fapt prin care au putut fi mai ușor deznaționalizați.
Mai mult de atât, imediat după încheierea războiului al doilea mondial, cei mai înstăriți dintre găgăuzi, clasa intelectuală, dar și cei mai înflăcărați simpatizanți ai legionarilor au fost deportați, așa se face că astăzi avem sate întregi de găgăuzi în stepele din Siberia și Kazahstan, aflăm de AICI.
