Caii, catârii, câinii și porumbeii erau cu toți vulnerabili la gazele toxice, astfel că s-a încercat pe cât posibil protecția lor.
Caii erau dotați cu măști de gaze pe bot, fiind astfel apărați de inhalarea gazelor toxice, cum era de pildă fosgenul.
Ochii lor nu erau afectați de agenții lacrimogeni, însă erau sensibili la clor și la substanțele vezicante.
Dintr-un milion de cai britanici trimiși pentru a contribui la eforturile de război, doar 62.000 s-au mai întors acasă, scrie RareHistoricalPhotos.
Este tragedia uitată a Primului Război Mondial, care a ucis deopotrivă oameni și animale.
(În imagine surprinsă în 1916, doi soldați germani și un catâr poartă măști de gaze în timpul unei misiuni.)
În 1914, cele două tabere combatante dispuneau de importante forțe de cavalerie. Trupe călare pe cai și pe cămile erau folosite în teatrele de operațiuni (în special în deșertul african).
În Occident, noile arme, cum erau mitralierele, făceau mult mai dificile șarjele de cavalerie.
Totuși, animalele au continuat să aibă un rol esențial în efortul de război.
Caii, măgarii, catârii și cămilele transportau hrană, apă, muniții și materiale medicale pentru oamenii de pe front.
Câinii și porumbeii, special antrenați, erau folosiți în comunicații, purtând mesaje.
Canarii erau folosiți la detectarea gazelor toxice, iar pisicile și câinii erau folosiți la vânarea șobolanilor din tranșee, care constituiau o mare pacoste pentru soldați.
Sute de mii de tone de gaze
Declarația de la Haga din 1899 și Convenția de la Haga din 1907 interziceau folosirea „otrăvii ori a armelor otrăvitoare” în război.
Totuși, peste 124.000 de tone de gaze au fost produse până la sfârșitul Primului Război Mondial.
Francezii au fost primii care au utilizat armele chimice în timpul acestui război, gaze lacrimogene, etil bromoacetat și cloroacetonă.
Una dintre primele utilizări de către Germania a armelor chimice a avut loc pe 27 octombrie 1914, când obuze conținând clorosulfonat de dianisidină au fost trase în direcția trupelor britanice lângă Neuve-Chapelle, în Franța.
Germania a folosit și un alt gaz iritant, bromida de xilil, în obuzele de artilerie trase în ianuarie 1915 împotriva rușilor, lângă orașul Bolimow, astăzi în Polonia.
Prima utilizare masivă de arme chimice a avut loc însă în timpul celei de-a doua bătălii de la Ypres, pe 22 aprilie 1915, când germanii au atacat trupele franceze, canadiene și algeriene cu gaz clorin.
S-au înregistrat morți puține, însă numeroase persoane s-au ales cu suferințe grave.
Un total de 50.965 de tone de agenți pulmonari, lacrimogeni sau vezicanți au fost folosiți de ambele tabere în timpul conflictului, inclusiv clorin, fosgen și gaz muștar.
Cifrele oficiale înregistrează 85.000 de morți și 1.176.500 de răniți ca urmare a folosirii armelor chimice în timpul Primului Război Mondial.
