Campania cruciaților rămasă în istorie ca fiind cea mai brutală. Cum a aprobat Papa uciderea civililor
Cruzimea pe care le-o imputa cruciaților a marcat însă cei 20 de ani de prigoană a catarilor, care au fost victimele așa-numitei Cruciade împotriva albigenzilor. Nobilul francez de Montfort a fost un bigot religios, un tradiționalist feroce și un războinic nemilos, măcelărirea ereticilor catari fiind, chiar după standardele medievale, aparte de excesivă.
Trupele lui Simon de Montfort au distrus totul în calea lor, pustiind sudul Franței, zona unde erau concentrați catarii, arzând de vii oameni, asediind și jefuind castele și orașe. Eliminarea sistematică a ereticilor albigenzi, numiți așa după numele orașului Albi, care trăiau convinși că ideologia sectei lor, conform căreia lumea materială era fundamental rea, dar sufletul putea aduce mântuirea omului, a început după ce legatul papal, Arnaud, i-a propus lui Simon de Montfort să pornească o cruciadă împotriva catarilor din Languedoc, nobilul francez conducând armata baronilor francezi din nordul Franței.
Această mare campanie cruciată a rămas cunoscută în istorie pentru brutalitatea ieșită din comună a războinicilor, inclusiv civilii fiind uciși. Numai în orașul Minerve Montfort a ordonat arderea pe rug a 150 de catari, pentru că aceștia refuzaseră să renunțe la credința lor.
Succesul pe care l-a avut Montfort și armata pe care o conducea aproape că l-au făcut rege al Angliei, căci în 1210 nobilii englezi au pus la cale un complot prin care urmăreau să îl depună pe Ioan Fără de Țară, fratele lui Richard Inimă de Leu, și să îl înscăuneze pe nobilul francez. Puțin preocupat de politică, Simon de Montfort și-a continuat masacrele, după cucerirea orașului Lavaur urmând arderea a peste 400 de eretici. Comandantul garnizoanei, Aimeric-de- Montréal, a fost spânzurat împreună cu cavalerii săi, sora lui Aimeric, Lady Girauda, a fost aruncată într-un puţ și după aceea s-au pus deasupra ei bolovani.
Deși i-a decimat pe catari, Montfort a vrut să domine regiunea sudică a Franței, având și acordul Papei. În 1217, a izbucnit o mare răscoală în Provence, ceea ce l-a determinat pe Simon să asedieze orașul Toulouse. Asediul a durat până în 25 iunie 1218, când, în timpul unei liturghii, a primit știrea că dușmanii încercau să scape. Nobilul a murit în timpul răscoalei, o femeie catapultând un bolovan care i-a zdrobit falca și i-a despicat fruntea.
