Bugetul Ministerului de Război al României în timpul Primului Război Mondial. De ce nu am fost mai pregătiți?
În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic (1913), lipsurile au provocat mai multe pierderi pentru armata română decât luptele în sine. Izbucnirea Primului Război Mondial a determinat guvernul român să mărească bugetul Ministerului de Război, în încercarea de a remedia problema.
Dacă în 1915-1916, bugetul Ministerului de Război era de 97.800.000 lei (16% din bugetul național), în 1916-1917 a fost majorat la 115.000.000 lei, (17,96% din bugetul național). Din păcate, această măsură a fost „prea puțin și prea târziu”, România nereușind să își consolideze semnificativ capacitățile militare în cei doi ani de neutralitate (1914-1916). Cauzele au fost numeroase: importul de materiale de război era condiționat de aderarea fie la Antanta, fie la Puterile Centrale; rutele de aprovizionare pe uscat și pe mare fuseseră blocate; marile bănci europene nu aveau linii de credit suficiente etc.
În ciuda efortului financiar, suma alocată a fost insuficientă. Țara a decis atunci să folosească creditele de război pentru a achiziționa arme, muniții și echipamente din țară și, mai ales, din străinătate.
Bugetul armatei, suplimentat cu credite de război
Primul credit de război, în valoare de 200 de milioane de lei, a fost deschis în martie 1915. Au urmat alte două astfel de credite, tot în valoare de 200 de milioane de lei fiecare. După intrarea României în Primul Război Mondial (27 august 1916), a fost promulgată o lege care a majorat creditul pentru nevoile armatei la 1,1 miliarde de lei și a autorizat Guvernul să majoreze în continuare acest credit dacă va fi nevoie. În legea care a fost promulgată la 24 decembrie 1916 se arată, printre altele:
„Art. 1. – Se ratifică majorarea la 1.100 milioane lei a creditului de 600 milioane lei acordat Ministerului de Război pentru nevoile armatei, prin legile sancționate prin înaltele decrete regale nr. 717 din 11 martie 1915 și 1116 din 21 martie 1916.
Art. 2. – Se autorizează guvernul să mărească din nou acest credit, cu sumele care vor fi necesare pentru diferitele nevoi ale armatei și ale războiului. Organele legislative le vor ratifica după încheierea păcii”.
Această lege a ratificat alte două credite deschise anterior, în august și octombrie 1916, în valoare de 200 de milioane de lei, respectiv 300 de milioane de lei. În baza articolului 2, au fost acordate ulterior noi credite de război. Între august 1917- februarie 1919 au fost acordate 5 astfel de credite: 4 în valoare de 300 de milioane de lei fiecare și unul de 500 de milioane de lei.
Într-un raport al Ministerului de Război din 4 iulie 1919, adresat Ministerului de Finanțe, generalul Arthur Văitoianu solicita suplimentarea creditelor de război:
„Până în prezent, creditul deschis pentru război se ridică la 2.800.000.000 lei din care s-au făcut următoarele cheltuieli: 1. Ordonanțe făcute de minister: 1.627.054.660,36 lei 2. Împrumuturi delegate comandamentelor active: 515.471.802,19 lei 3. Credite delegate la comandamentele inactive: 642.482.911,25 lei Total cheltuieli: 1. Cheltuieli: 1.000.000 lei: 2.785.009.373,80 lei. Astfel, suma rămasă disponibilă la 1 iulie 1919, când s-au încheiat înregistrările contabile, a fost de numai 14.990.626,20 lei. Această sumă fiind suficientă pentru o perioadă foarte scurtă de timp, față de nevoile mereu crescânde ale armatei și de noile datorii, cu respect vă rugăm să luați măsurile cuvenite pentru a mări acest împrumut cu încă 500 milioane lei, pentru a deveni un singur credit total de 3.300.000.000 lei”.
Consiliul de Miniștri, întrunit la 7 iulie 1919, a aprobat „majorarea creditului de război cu 500.000.000.000 lei, formând un singur credit de 3.300.000.000.000”
Un nou raport al ministrului de Război, generalul Ioan Rășcanu, adresat Ministerului de Finanțe, la 17 octombrie 1919, cerea o nouă majorare a creditului de război:
„Până la 1 octombrie 1919, creditul deschis pentru război se ridică la 3.300.000.000 lei, din care s-au făcut următoarele cheltuieli: 1. Ordonanțe făcute de minister: 1.728.591.308,67 lei 2. Împrumuturi delegate comandamentelor active: 752.309.877,74 lei 3. Creditele delegate comandamentelor inactive: 720.562.911,25 lei. Total: 3.201.464.464.097,66 lei Suma rămasă disponibilă la 1 octombrie 1919 a fost de numai 98.535.902,34 lei. Creditul acordat nefiind suficient decât pentru o scurtă perioadă de timp față de nevoile armatei, în special cele îndreptate spre organizarea și dezvoltarea ei, cu respect vă rugăm, Domnule Ministru, să luați măsurile cuvenite, prin completarea formelor legale, pentru a mări acest credit cu încă 500 milioane lei, pentru a deveni un credit total de 3.800.000.000 lei”.
Solicitarea a fost aprobată de Consiliul de Miniștri la 3 noiembrie 1919. La 15 decembrie 1919, din suma de 3,8 miliarde lei, reprezentând valoarea totală a creditelor de război acordate, valoarea cheltuielilor se ridica la 3.733.357.502,71 lei, din care mai rămăseseră disponibile doar 66.642.497,29 lei.
Într-un raport adresat la 23 decembrie 1919 Ministerului de Finanțe de către ministrul de Război, generalul Ioan Rășcanu cerea o nouă majorare a creditului de război cu încă 500 de milioane de lei. Se estima că suma respectivă va acoperi toate nevoile armatei până la 1 aprilie 1920. De fapt, valoarea ultimei tranșe a creditului de război a fost de 800 de milioane de lei. Astfel, valoarea totală a creditelor de război contractate de România s-a ridicat la 4,6 miliarde de lei.
Sursa: Europecentenary.eu
