Pe ulițe se vând – în strigăte răsunătoare, lungi și melancolice – fel de fel de lucruri: lapte, portocale, cofeturi, o băutură îngrozitoare de hamei fiert (braga), miei jupuiți de blană și agățați de-a lungul cobiliței.
La București, lumii îi place mult florile; nu e fereastră în oraș unde să nu fie câteva ghiveciuri cu mușcate, garoafe ori rezedă.
Palatul
- Iată palatul, îmi spuse prinţul.
— Unde? am întrebat eu.
Uite-l, intrăm în el, adăugă prinţul zâmbind.
Atunci am înţeles că Suveranul transformă în palat o casă modestă după cum o piatră din câmp poate fi transformată, de imaginaţie, în altar! Palatul din Bucureşti era o casă veche boierească pregătită în grabă…”.
Vom completa noi spusele principesei cu unele date pe care nu avea de unde să le ştie:
Actualul palat regal a fost vechea casă a boerilor Colfeşti, din veacul al XVIII-lea, cumpărată de Dinicu Golescu, fiul marelui Ban Radu Golescu, de la baronul Georg Laventario.
Casa a fost în urmă vândută stăpânirii şi acolo şi-a avut curtea Alexandru Vodă Ghica (1834—1842).
Alexandru D. Ghica, pe când a fost caimacan, a locuit tot în actualul palat regal, care pe vremea aceea avea numai aripa stângă, nemodernizată.
În acelaş palat a locuit apoi Vodă Cuza din 1859 până în 1866.
Ceilalţi domni din secolul al XlX-lea dinaintea lui Cuza, au avut alte reşedinţe.
În acest palat — în această casă modestă, cu un maidan în spate şi cu nişte cârciumi în faţă a intrat tânăra principesă Elisabeta, în anul 1869.
În urmă regele Carol a adăugat partea central şi aripa din dreapta, cu corpul de gardă. Mult timp Podul Mogoşoaiei din faţa palatului a fost o stradă strâmtă.
Sursa: Realitatea Ilustrată din 15 iunie 1933
