Alte părți erau o adunătură pestriță de case că de păpuși, foarte mici, ascunse sub copaci, sub sălcii sau salcâmi, ce îmbălsămează orașul întreg primăvară.
Se aflau deschise, în stradă, brutării, cismării, fierării, cârciumi nenumărate, în care se vindeau țuică, cocioabe întunecoase, în fundul cărora se vedeau figuri de vagabonzi cu ochiul blând, cu zâmbetul trist.
Dâmbovița
Dâmbovița… oferă ochiului scene de o vioiciune ce-ar entuziasma pe un pictor ori pe un poet.
Lumea se îmbulzea amestecată în același noroi, copiii umblau prin apă strigând veseli, țigănuși goi se vârau până în gât în unda tulbure, sacagii goi băgau caii, intrând și ei în apă până peste genunchi, spre a-și umple sacalele.
Și unde era mocirla mai adâncă se vedeau mișcându-se niște forme masive, trupuri cenușii, plesuve pe jumătate, ca niște spinări de hipopotam, capete numeroase, cu coarnele groase și aduse spre ceafă, boturi negre ce luceau la soare: erau bivolii.
Birjele
Pe străzile Bucureștilor umblă de colo până colo birji nenumărate, cu coșul ridicat. Birjarii sunt niște ruși fără mustăți și barbă, din secta lipovenilor (scopiți), cu un fel de rochii lungi de catifea neagră, cu brâuri colorate: mână caii c-o repeziciune nespusă, cu brațele întinse, ca la Petersburg.
Cele mai multe ulițe sunt așa de strâmte, că trebue un adevărat meșteșug că să mâie cineva repede.
De aceea zgomotul trăsurilor e aici mai mare ca în toate capitalele Europei…
