Dansul greu de controlat
Atâta timp cât au existat centre urbane, ciuma s-a putut forma și răspândi foarte rapid. O lipsă de înțelegere privind agenții patogeni care purtau boala, au limitat eficacitatea tratamentului timp de mii de ani înainte ca inocularea să devină acceptată. Cu toate acestea, a existat un tip de ciumă care a fost confundat chiar și de profesioniștii medicali: mania dansului.
Această “ciumă” a fost recunoscută ca un fenomen în care foarte mulți oameni erau obligați să danseze după ce i-au văzut și pe alții făcând același lucru. Medicii contemporani și figurile religioase au fost nedumerite în privința acestei manifestări, unii dintre aceștia considerând că oamenii erau posedați, intrând într-o anumită stare de transă. Cei afectați dansau până în punctul în care le sângerau picioarele și rareori erau capabili să mai bea și apă sau să consume substanțe nutritive.
Deși nu există un consens oficial privind cauzele acestui incident, de-a lungul timpului au fost vehiculate diferite teorii. Încercând să fie explicată transmiterea coregrafiei, s-a ajuns că o posibilă afecțiune ar fi epilepsia sau otrăvirea. La prima vedere, aceste răspunsuri ar părea raționale, deoarece astfel de afecțiuni ar putea conduce la mișcări involuntare, mai ales în cazul otrăvirii prin cerealele mai ieftine care erau singura hrană pe care europenii o puteau procura.
Potrivit martorilor acestui eveniment, cei afectați nu se confruntau doar cu spasme musculare sau cu convulsii, ci și cu un adevărat dans pe care îl făceau. În secolul al XVI-lea, în Strasbourg, dansul unei singure femei a determinat aproximativ 400 de persoane să i se alăture, fără a se putea controla.
O explicație simplă
În timp ce medicii și autoritățile din acea perioadă credeau că vinovată este o stare de spirit ciudată, dansatorii au fost încurajați să danseze până nu au mai putut, fiind aduși oameni care să le sară în ajutor. Dansatorii se învârteau și se tot învârteau, fără să se oprească, lucru care a durat câteva săptămâni până când dansul lor s-a oprit.
Spre deosebire de explicațiile patologice prezentate de diverși medici, dr. John Waller a caracterizat această condiție ca fiind o „boală psihogenică de masă”, provocată cel mai probabil de stresul social și economic retrăit în acea perioadă.
