Blocul rechinilor, scandalul care l-a făcut pe Ceauşescu să reacţioneze în forţă

 

La 24 de ani distanţă de când preluase puterea în România şi marca începutul Epocii de Aur, Nicolae Ceauşescu juca rolul de contabil al dreptăţii în scandalul „blocul rechinilor”, celebrul imobil din Câmpulung. În prim-plan apare Ion Ghizdavăț, cel care era numit prim-secretar în Câmpulung la ordinul aceluiaşi Nicolae Ceauşescu, în 1987. Penultimul primar comunist […]

La 24 de ani distanţă de când preluase puterea în România şi marca începutul Epocii de Aur, Nicolae Ceauşescu juca rolul de contabil al dreptăţii în scandalul „blocul rechinilor”, celebrul imobil din Câmpulung.

În prim-plan apare Ion Ghizdavăț, cel care era numit prim-secretar în Câmpulung la ordinul aceluiaşi Nicolae Ceauşescu, în 1987. Penultimul primar comunist al Câmpulungului fusese recompensat cu această funcţie după o misiune de maximă importanţă: construcţia unui wc de lux în doar 24 de ore.

Ghizdavăț se ocupase exemplar de construcţia respectivului wc pentru Elena Ceauşescu, cu ocazia unei vizite a cuplului la mina Aninoasa, la care el era secretar de partid. Cu toate că îi plăceau tovarăşii gospodari şi pricepuţi, Ceauşescu detesta hoţia şi corupţia.

Astfel, Ghizdavăţ a dezvăluit într-un interviu pentru Jurnalul de Argeş cum a fost dat afară cu doar o lună înainte de Revoluţia din Decembrie 1989. Gustase preaplinul partidului, dar venise vremea să soarbă şi din cupa amară a renegării.

Din 1989 până la momentul interviului, muscelenii au știut că fostul prim-secretar și primar Ghizdavăţ a fost demis din cauza „mitei” pe care ar fi cerut-o pentru repartizarea unor locuinţe în celebrul bloc A9, cunoscut ca „Blocul Rechinilor”.

Conform sursei citate, acesta era „situat în buricul târgului, în Piaţa Primăriei Câmpulung”.

Pentru a demonstra că a crezut în nevinovăţia lui şi a avut curajul să lupte pentru ea, Ion Ghizdavăţ a prezentat jurnaliştilor locali ciorna scrisorii pe care i-a trimis-o lui Nicolae Ceauşescu la 28 noiembrie 1989.

În respectiva epistolă, el cerea să i se facă dreptate. Ghizdavăț dezvăluie că omul care l-a dat în primire a fost Gheorghe Mateescu, secretar II al Primăriei Câmpulung. Mateescu poftea la rândul său la fagurele din care gusta Ghizdavăț, respectiv la funcţia de prim-secretar al municipiului Câmpulung.

În cele din urmă, după doi ani în care a condus organizația de partid din Câmpulung, Ion Ghizdavăţ a primit vot de blam cu avertisment şi a fost destituit pentru abuz în serviciu. Îndreptătorii săi i-au menţionat că nu mai are voie să ocupe nicio funcţie de partid sau de stat.

Ulterior, Revoluţia l-a scăpat de o anchetă penală în scandalul „blocului rechinilor”. La acea vreme, toţi cei care primiseră apartament acolo au fost audiaţi de o comisie numită special de Nicolae Ceauşescu. La final, totul a fost corect. Nimeni nu consumase usturoi. În aer plutea o mireasmă revigorantă de mentă…

Concluzia anchetatorilor a fost că organizația de partid Câmpulung, prin diverse compartimente ale principalelor instituţii de atunci, a repartizat în mod corect apartamentele.

„# În ce perioadă aţi fost prim-secretar al Câmpulungului?
– Din martie 1987, până în noiembrie 1989. Au fost trei propuşi pentru postul de prim-secretar, iar pe primul loc pe listă era unul Mateescu, a lui ar fi trebuit să fie funcția. Mateescu își pregătise chiar şi masă întinsă pentru momentul în care îi venea numirea, nici nu se gândea că nu va fi numit prim-secretar al Câmpulungului. Numai că, în final, conducerea superioară de partid m-a numit pe mine.

Ion Ghizdavăț la o chermeză din Epoca de Aur.

# Și cum de aţi fost numit tocmai dumneavoastră?
– Ceauşescu m-a ţinut minte de la o vizită a sa la cariera Aninoasa, pe când eram secretar de partid la mină. Îmi aduc aminte că a trebuit ca în doar 24 de ore să facem în câmp, la carieră, o toaletă de lux pentru tovarăşa Elena Ceauşescu, asta în afară de scenă şi de pregătirea întregului program al vizitei. Chestia cu toaleta a fost ținută minte mai ales că trebuia să aibă toate dotările. Apoi, când a fost să fie mutat Gheorghe Oancea ca prim secretar la Arad, am fost chemaţi trei la Bucureşti, eu, Mateescu şi încă unul de la Piteşti. Fiecare am stat de vorbă cu cei din cabinetul lui Ceauşescu, după care ne-am întors acasă şi am aşteptat răspunsul. La câteva zile, la prima oră, am primit un telefon de la conducere care m-a anunţat să mă prezint la Comitetul Orăşenesc de Partid că s-a convocat plenara. Acolo m-au anunţat că am fost numit prim-secretar eu, şi nu Mateescu, care aştepta deja cu masa întinsă, după cum v-am spus.

# Să ne întoarcem la perioada cât aţi fost prim-secretar. Cine controla situaţia la acea vreme?
– Totul era sub controlul Securităţii și sub mâna familiei Ceauşescu. Ei ştiau absolut tot. De la securiști nu puteam să aflu mare lucru. Era Tereş atunci, după care a preluat Motrun (colonelul Petre Motrun, actualul lichidator judiciar, n.red). Mai veneau şi îmi treceau pe un caiet câte un nume de colaborator al lor, dar numai dintre cei care erau membri de partid, asta ca să știu și să-i las în pace. Îmi aduc aminte că erau vreo 20 de suflători în oraş și mă refer la cei cu carnet de partid.

# Vă mai aduceţi aminte unele nume?
– Nu, că nu mă interesau prea mult. … (râde!!!) Unul era cumnatul meu (n. red. Nicolae Proca, fost director al Casei de Cultură după Revoluţie şi unul dintre cei care a obţinut certificat de revoluţionar, fiind exclus de pe  liste când CNSAS i-a scos la iveală dosarul de fost colaborator).

# În perioada cât aţi fost prim-secretar, știu că Ceauşescu a făcut o vizită la ARO. Aţi stat de vorbă cu el?
– Da. Era în luna mai 1987. Am stat de vorbă cu el câteva minute, lângă elicopter. Cred că văzuse de sus Câmpulungul şi mi-a spus că nu îi place şi că trebuie făcută urgent schiţă de sistematizare, că în 1936 arăta mai bine, şi să avem grijă ca ARO să meargă bine. De a doua zi am băgat în lucru macheta pentru sistematizare. În acea perioadă au fost terminate blocurile începute de Oancea în Grui şi Vişoi, s-a modernizat Poşta, ne-am extins cu blocurile de la Pescăreasa şi am făcut Blocul A9 (Rechinilor) în locul Şcolii Tehnice de Cărbuni, care a fost dinamitată.

# Se ştie că subiectul Blocul „Rechinilor” a fost cel care a dus demiterea dumneavoastră. Care a fost adevărul?  
– Gheorghe Mateescu, cel care ar fi vrut să fie prim-secretar, a făcut scrisoare către Elena Ceauşescu. A scris în ea că am furat piatra de Albeşti ca să fac blocul „Rechinilor”, că am furat dalele de la piaţă, tot pentru bloc, că am dat copiilor mei apartamente acolo, că am furat inoxul de la ARO ca să-i fac o statuie nevestei în faţa blocului „Rechinilor”. Ca paranteză, statuia aia se făcuse pe vremea domnului Giuvelcă de către un arhitect, Vasile Rizeanu. Era ţinută ascunsă undeva sub o prelată, la Prototip, în uzină, pentru că, dacă se auzea că au băgat inoxul într-o statuie, era jale mare. Este vorba de Căderea lui Icar, statuia care se află și acum în Piaţa Primăriei. Şi dacă tot era gata blocul, am vorbit cu ei să punem statuia în Piaţa Primăriei. Nu a fost nimic adevărat din ce a reclamat Mateescu, secretar II cu probleme organizatorice, la Elena Ceauşescu.

# Ce s-a întâmplat în final cu acest Gheorghe Mateescu?
– L-au dus la Piteşti înainte de Revoluţie şi, după cum am auzit, şi-a făcut o gogoşerie la Curtea de Argeş, că de pe acolo era. Acum nu mai ştiu nimic de el!

# Cu alte cuvinte, în urma acestei sesizări făcute direct la Elena Ceauşescu aţi fost eliberat din funcţie.
– A venit o comisie  de la Comitetul Central, formată din vreo opt persoane, şi au scotocit beciul casei. Asta fiindcă în reclamaţie mai scria și că fur piese de la uzină şi montez maşini ARO în beci. Au controlat şi nu au găsit nimic. Nu au mai continuat şi cu alte răutăţi,  că a venit Revoluţia. 

# Până la urmă, credeţi că Mateescu voia cu orice chip să vă ia locul?
– Nu doar el, pentru că în final nici n-a mai fost numit el, ci Ion Dicu, de la Piteşti. Însă şi dacă nu era să fie acea falsă reclamaţie, tot mă schimbau pentru că nu eram de acord cu noua sistematizare prin care trebuia să fie demolat tot centrul, în special casele vechi de pe Bulevardul Pardon,  pentru a se construi blocuri. După ei, trebuia să dispară şi Casa pălărierului Măgeanu, chiar şi turnul Bărăţiei. Totul! Iar în locul lor să fie construite blocuri. Am fost schimbat din funcție  pentru că nu am fost de acord să dinamitez tot centrul vechi al Câmpulungului! Acesta a fost adevăratul motiv, și nu scrisoarea trimisă la Elena Ceauşescu”, se arată pe jurnaluldearges.ro.

sursa foto: „Fototeca online a comunismului românesc”, cota arhivistică: 72/1979

explicaţie foto: Vizita de lucru în Capitală a preşedintelui Nicolae Ceauşescu; pe şantierul noului bloc „Grădiniţa” (31.V.1979)