În partea de nord, acest spațiu dădea spre clădiri comerciale și ateliere meșteșugărești. În această zonă, arheologii americani au scos la lumina zilei în anul 2006 un mic vas straniu.
Pereții acestei „chytra” din ceramică, destinată în mod obișnuit depozitării unei cantități mici de alimente, erau acoperiți cu inscripții destul de prost conservate cu circa cincizeci de nume.
În interior, se aflau oase de pui și un cui lung cu o monedă din bronz încastrată în floarea cuiului.
Acest conținut lasă puține semne de întrebare: este vorba de o puternică ofrandă incantatorie.
Care era ținta acestei lucrări vrăjitorești?
Practicile magice erau atestate în perioada antică, atât în Grecia cât și în Roma.
Relativ bine documentată de arheologie, practica blestemului („defixio”) antic consta în mod tradițional într-o inscripție gravată pe o plăcuță sau tabletă de plumb, care era ștearsă sau străpunsă în mod ritual cu un cui, și introduse apoi într-un vas ca această „chytra”, scrie Le Figaro.
Placa putea fi însoțită și de o figurină, străpunsă și ea de cuie sau ace.
Lista de nume
În cazul vasului descoperit la Atena, blestemul era înscris pe vas și însoțit de capul, ghearele și pulpele unui pui.
Datat la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., vasul a fost aproape integral acoperit cu nume. Cel puțin 55, dintre care doar vreo 30 sunt lizibile.
Scrijelită cu un pumnal de două persoane diferite, această listă care conține numele a 10 femei permite, potrivit istoricului Jessica Lamont de la Universitatea Yale, să fie identificat cu destulă precizie câmpul de aplicare al blestemului.
Mai curând decât de un caz de gelozie extremă sau de vrăjitorie patologică, Lamont crede că aici este vorba de un scop mult mai pragmatic.
Blestemul judiciar
„Blestemele care vizează atâtea persoane sunt adesea de natură judiciară, deoarece ele enumeră martori, avocați, susținători implicați în procesele ateniene”, spune cercetătoarea americană într-un articol publicat în revista Hesperia.
Aceste blesteme judiciare sunt atestate în Atena secolului al IV-lea î.Hr.; ele vizau un cerc lărgit al taberei opuse, inclusiv femei, a căror influență era temută în cursul procesului.
Din nefericire, inscripțiile de pe „chytra” nu precizează motivele care au stat la originea blestemului.
Cercetătorii nu exclud ipoteza unui blestem politic, dat fiind contextul agitat din Atena, în jurul anului 300 î.Hr., dar și menționarea, printre cele 30 de nume vizibile, al unui anume Agatocles.
Jessica Lamont nu exclude să fie vorba despre Agatocle al Traciei, fiul lui Diadoh Lisimah, satrap și apoi rege macedonean al Traciei.
Totuși, trebuie ținut cont că Agatocle era un nume relativ comun în regiunea Atenei, în secolele III-IV.
Pe lista de nume figurează și o femeie, Mania, care ar putea fi o hetairă foarte îndrăgită de regele Macedoniei, Demetrios I… sau pur și simplu una dintre numeroasele ateniene care purtau acest nume.
