În timpul dominaţiei romane a oraşului şi după cea de-a patra cruciadă, edificiul, care se află pe cel de-al treilea deal al oraşului Istanbul, a fost folosit ca biserică catolică romană.
Complexul mănăstiresc este unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură palaiologină din fostul Constantinopol.
Clădirea bisericii se află în Istanbul, în cartierul Fatih, în apropiere de Vefa, la mai puţin de un kilometru de Moscheea Kalenderhane.
Biserica se învecinează şi cu Moscheea Suleymaniye.
După cucerirea oraşului Constantinopol de către otomani, biserica a fost transformată în moschee (Vefa Kilise).
A fost fondată de către Molla Gurani, tutorele sultanului Mehmet al II-lea.
Moscheea a fost numită după numele acestuia.
În anul 1833, un incendiu a distrus anexele din lemn.
În anul 1935, edificiul a fost supus unei restaurări parţiale, iar mozaicurile originale au fost descoperite şi curăţate.
Biserica are o structură în formă de cruce şi este un exemplu de stil komnenian al oraşului Constantinopol.
Arhitectura sa adoptă stilul bizantin, folosit în aceea perioadă. Clădirea are arcade şi abside întrerupte de ferestre cu nişe. Lumina ajunge în biserică prin arcadele triple.
Exteriorul bisericii are motive decorative, în formă de şarpe.
În afară de această clădire, complexul mai conţine şi un pronaos exterior, un portic cu coloane şi arcade şi un coridor.
Pronaosul exterior este înconjurat de trei domuri. Cele laterale au formă de umbrelă, în timp ce domul central prezintă nervuri.
Pronaosul este decorat la interior cu arcade şi pavat cu dale. Materialele sunt păstrate din perioada bizantină.
Cele trei domuri sunt acoperite cu mozaicuri.
Mozaicurile din partea sudică au fost curăţate în anul 1937, însă până în anul 2007 au dispărut în totalitate.
Interiorul bisericii nu a fost curăţat niciodată.
Două nave aflate în părţile de sud şi vest ale bisericii indică faptul că în acel loc a existat şi o mănăstire.
