O altă inscripţie păstrată pe zidul de est aminteşte că, pe lângă Patriarhul Nifon I, al doilea ctitor a fost ucenicul acestuia, egumenul Pavel.
Biserica Sfinţilor Apostoli din Salonic, este unul dintre cele mai cunoscute lăcaşuri de cult aflate în acest oraş, fiind situată în partea de vest a centrului istoric, în vecinătatea zidurilor medievale ale oraşului.
Numele „Biserica Sfinţilor Apostoli” apare în documente abia în secolul al XIX-lea şi se crede că numele a fost inspirat de faptul că lăcaşul de cult iniţial avea 12 turle, simbolizându-i pe Apostolii Mântuitorului.
Închinată Născătoarei de Dumnezeu
Mărturiile istorice arată că această biserică a fost la origine catoliconul unei mănăstiri închinate Maicii Domnului.
Păstrarea până în prezent a unui turn şi a unui bazin pentru apă în imediata apropiere a bisericii indică existenţa unui ansamblu mănăstiresc.
Totodată, prezenţa unui tablou votiv ce îl înfăţişează pe unul dintre ctitori oferindu-i biserica Maicii Domnului arată că biserica este închinată Născătoarei de Dumnezeu.
Edificiul prezintă elemente arhitecturale specifice arhitecturii din perioada Paleologilor.
Planul bisericii este în formă de cruce înscrisă, cu cinci cupole şi patru coloane de susţinere.
În partea exterioară, la est, s-au păstrat două mici capele. La exterior, biserica păstrează motive decorative din cărămidă.
Pentru decoraţia interioară au fost folosite atât tehnica mozaicului, cât şi cea a frescei.
Mozaicul aflat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Tesalonic reprezintă unul dintre ultimele exemple ale mozaicului bizantin din perioada ce precede ocupaţia otomană.
Mozaicul a fost realizat cu sprijinul Patriarhului Nifon I, întrucât o lucrare de asemenea calitate şi anvergură era extrem de costisitoare.
Hristos Pantocrator
În cupola principală, mozaicul îl înfăţişează pe Hristos Pantocrator, înconjurat de zece prooroci.
Mai jos, pe pandantivi, sunt prezente chipurile celor patru evanghelişti, iar la baza turlei se găseşte Sfânta Mahrama. În abside şi pe peretele vestic se află scene ale praznicelor Împărăteşti.
Naşterea şi Botezul Domnului sunt pictate în absida sudică.
Schimbarea la Faţă şi Intrarea în Ierusalim se află pe latura de apus, iar Coborârea la Iad şi Crucificarea se află în absida nordică. Pe peretele vestic este păstrat un fragment din scena Adormirii Maicii Domnului.
Picturile murale ce completează decoraţia bisericii au fost inspirate de Avva Pavel, care a urmat programul iconografic propus de Patriarhul Nifon. În fresce se observă influenţa artei iconografice constantinopolitane, ele fiind realizate sub patronajul egumenului Pavel, după 1314 sau în perioada 1328-1334, notează site-ul https://www.crestinortodox.ro, citat de Agerpres.
Absida altarului şi proscomidiarul au rămas nepictate.
Părţile inferioare ale zidurilor sfântului altar, ale naosului şi pronaosului au fost împodobite cu chipuri de ierarhi şi diaconi, pustnici, martiri şi sfinţi militari.
Părţile superioare ale zidurilor arcadei şi pronaosului prezintă scene din Vechiul şi Noul Testament, din viaţa Maicii Domnului, din cea a Sfântului Ioan Botezătorul, precum şi scene inspirate de textele cântărilor.
Ca şi alte biserici bizantine din Grecia, Biserica Sfinţilor Apostoli a fost transformată în moschee în timpul ocupaţiei otomane.
În această perioadă a fost distrusă mare parte din programul iconografic al bisericii.
Lăcaşul de cult a fost înapoiat creştinilor la scurt timp după eliberarea Salonicului, în 1912.
