Acest set de imagini cu mexicani, arestați pentru homosexualitate în 1935, parține colecției foto a Bibliotecii Institutului Național de Antropologie și Istorie (INAH) din Mexic.
Se știu foarte puține despre deținuții din fotografii, cu excepția faptului că aceste poze provin din închisoarea Lecumberri din Mexico City.
Până în 1976, bărbații homosexuali au fost închiși în secția J sau Jota. Joto (s) este încă o insultă homofobă obișnuită în Mexic.
Luis Arturo Salmerón, în articolul său „Mândria în spatele gratiilor”, a descris fotografiile:
„Deținuții zâmbesc, au pozat să scandalizeze pe oamenii care i-au luat prizonieri; arată mândri în fața camerelor societății care îi reprimă.
De ce o fac?
Vreau să cred – și imaginile par să o confirme – că este modul lor de a rezista, de a provoca societatea care îi reprimă și îi închide, dar, fețele lor strigă la noi de la distanța anilor, că nu se pot schimba.
Strigă că sunt acolo, că îi pot închide sau ucide, dar nu se vor schimba, că vor lupta pentru ca societatea să poată fi în cele din urmă incluzivă și ca diversitatea sexuală să nu fie persecutată ca o crimă.
Nu le cunoaștem numele, dar ne putem aminti chipurile provocatoare ca un scurt omagiu adus miilor de victime ale unei lupte care în Mexic a făcut unele progrese, deși mai are un drum lung de parcurs”.
-
-
-
Bărbatul Drakarul în care a fost înmormântat bărbatul avea 9 – 10 metri lungime şi conţinea şi un scut, o suliţă şi o sabie cu un singur tăiş. ”Stilul săbiilor s-a schimbat de la un secol la altul, ceea ce înseamnă că putem data cu certitudine acest mormânt ca aparţinând secolului VIII, în plină Perioadă Merovingiană în nordul Europei”, conform lui Raymond Sauvage. La înmormântarea femeii, vikingii au escavat cu grijă mormântul bărbatului din secolul anterior şi au plasat drakarul mai mic al femeii în vasul de luptă mai mare şi apoi le-au îngropat din nou pe amândouă. Marcarea teritoriului ”Este rezonabil să ne gândim că cei doi au fost îngropaţi împreună pentru a marca proprietatea unei familii asupra acestor pământuri, într-o societate căreia, în general, nu-i plăcea să scrie astfel de lucruri”, conform lui Sauvage. Echipa de arheologi a descoperit această necropolă într-un teren agricol din regiunea Skeiet, în centrul Norvegiei. În Evul Mediu, legea vikingă îi solicita familiei care dorea să-şi păstreze pământurile să demonstreze că a avut în posesie respectivele pământuri timp de cel puţin cinci generaţii. Astfel, familiile vikinge care îşi îngropau morţii, ştiau exact unde se află îngropaţi strămoşii lor, pe terenul aflat în proprietate. Alte surprize? Cele două drakare funerare se află la marginea unei movile în care s-ar putea afla şi alte morminte vikinge. Anii în care s-a practicat agricultura în acest perimetru au dus la surparea şi nivelarea unei porţiuni importante din movilă, iar arheologii bănuiesc că ar mai putea găsi artefacte vikinge împrăştiate în perimetru. ”Deocamdată am descoperit o broşă din era Merovingiană, ceea ce indică faptul că acest gorgan a adăpostit mormântul unei femei de vază din societatea vikingă. Este o perioadă fascinantă din istoria scandinavă, din care dispunem de foarte puţine descoperiri arheologice”, a mai precizat Sauvage.
