Au fost americanii vinovați de acțiunile îngrozitoare desfășurate în timpul Masacrului de la Sinchon?
Relația dintre Statele Unite și Coreea de Nord a fost mereu problematică. Pentru a înțelege pe deplin fragmentarea raportului dintre cele două națiuni, trebuie să ne raportăm la trecut, cu peste 70 de ani în urmă, la Masacrul de la Sinchon.
Masacrul a reprezentat o serie de omoruri în masă care ar fi fost comise de forțele militare ale Statelor Unite, între 17 octombrie și 7 decembrie 1950, în momentul declanșării Războiului din Coreea. În acest interval de 52 de zile, se presupune că au fost uciși peste 35.000 de civili coreeni. Cu toate acestea, se dezbate în continuare dacă acest lucru a fost comis de soldații americani sau de alte persoane.
Există mărturii contradictorii din mai multe părți cu privire la evenimente, la numărul de morți și la cine ar trebui să poarte responsabilitatea pentru masacru.
Contextul din spatele masacrului de la Sinchon
Se presupune că au avut loc mai multe masacre în masă pe parcursul a două luni, la sfârșitul anului 1950, care au sporit numărul total de morți în comitatul Sinchon. Una dintre aceste acțiuni s-a petrecut la 18 octombrie 1950, la un adăpost antiaerian din Sinchon. Înregistrările nord-coreene afirmă că soldații americani au omorât aproximativ 900 de persoane.
Alte 520 de persoane, inclusiv 50 de femei și copii, au fost ucise două zile mai târziu, la 20 octombrie 1950, în timpul unui atac la adăpostul antiaerian al secției de poliție. Acest tipar de omoruri în masă a continuat până când s-a înregistrat un număr final de aproximativ 35.383 de morți la 7 decembrie.
Cine au fost responsabilii de aceste acțiuni îngrozitoare?
Rămâne neclar dacă armata americană, armata sud-coreeană sau o unitate de gherilă comunistă nord-coreeană au fost responsabile pentru acest atac macabru. Masacrul de la Sinchon „nu poate fi înțeles pur și simplu ca fiind o crimă între stânga și dreapta”, susține istoricul sud-coreean Han Sung Hoon. „Trebuie înțeles în mod tridimensional, ca rezultat exploziv al contradicțiilor emanate de perioada colonială de după eliberare, combinate cu divizarea și crearea a două state separate în Nord și Sud și, în cele din urmă, cu războiul, care a exacerbat problemele interne de clasă, ierarhie și religie”.
În cartea lui Travis Jeppesen, „See You Again in Pyongyang”, Hoon a precizat că, atunci când unitățile militare nord-coreene s-au retras din Sinchon, iar unitățile locale de gherilă comunistă le-au luat locul în lupta împotriva forțelor sud-coreene și americane, zona a devenit „un focar de agresiune atât de dreapta, cât și de stânga, în momentele premergătoare masacrului de la sfârșitul anului 1950”.
Unele surse susțin că masacrul a fost comis de soldații americani, iar alte relatări menționează că sud-coreenii ar fi fost cei vinovați. Mai mulți istorici sunt de părere că atacul a fost inițiat de Coreea de Sud, acționând la ordinele armatei americane.
Cu toate acestea, un raport din 1952, întocmit de un grup de avocați, judecători și profesori din Marea Britanie, Franța, Austria, Italia, Belgia, China, Polonia și Brazilia, a investigat afirmațiile privind masacrul și a prezentat dovezi de vinovăție în numele americanilor.
Totuși, Dong-Choon Kim, fost președinte al Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere în Coreea de Sud, nu este de acord cu aceste concluzii. El susține că grupurile de gherilă nord-coreene sau facțiunile tinerilor comuniști au fost cele vinovate.
„Indiferent, rezultatul acelor evenimente întunecate care au avut loc la Sinchon a reprezentat o poziționare din ce în ce mai aprigă a nord-coreenilor împotriva SUA.”
În 2014, liderul nord-coreean Kim Jong Un a vizitat Muzeul Sinchon dedicat atrocităților „războiului american”
Construit inițial în 1958, muzeul fusese renovat la ordinul lui Kim Jong Un. Vizitatorii trec pe lângă o expoziție în care soldații americani privesc modul în care un soldat sud-coreean ucide un nord-coreean.
Unii spun că muzeul este folosit în mare măsură de conducerea nord-coreeană pentru a alimenta ura față de Statele Unite, în timp ce Phenianul susține că este doar o dovadă a responsabilității SUA pentru moartea numeroșilor lor cetățeni. Cele 16 încăperi ale muzeului sunt atent amenajate pentru a prezenta detaliile oribile ale masacrului.
Încăperile adăpostesc artefacte și obiecte de propagandă din perioada celor 52 de zile și prezintă exponate care conțin scrisori de la copiii capturați, arme și instrumente folosite pentru tortură, dovezi ale atacurilor aeriene americane și ale războiului chimic, precum și un steag nord-coreean pătat de sânge.
În timpul vizitei sale la muzeu din 2014, Kim și-a exprimat sentimentele negative față de americani. Acesta a relatat că, oricât de mult ar încerca „imperialiștii americani să folosească diverse tertipuri, urmele de sânge lăsate pe acest pământ nu pot fi șterse niciodată”.
„Sângele trebuie răzbunat cu sânge, iar conturile cu imperialiștii americani trebuie reglate cu orice preț”, a adăugat el.