Strategia lui Antonescu
Ion Antonescu, la acea dată șef al Marelui Stat Major și ministru al Apărării Naționale, părea a fi unica soluție salvatoare, mai ales după scrisoarea pe care i-o înmânase lui Carol al II-lea, la începutul lunii 1940, în care îi prezenta situația gravă cu care se confruntă România. În urma acestei acțiuni, Ion Antonescu este arestat și internat pentru două luni la Mănăstirea Bistrița.
În momentul în care Carol al II-lea a decis să găsească un om care să reinstaureze ordinea în țară, a decis că Ion Antonescu ar fi singurul care ar putea prezenta o garanție pentru tronul său. Ceea ce nu știa Carol al II-lea era că Ion Antonescu după ce plecase de la Mănăstirea Bistrița, la indicațiile lui Iuliu Maniu, avusese deja pe 1 septembrie 1940 o întrevedere cu liderul național-țărănist prin care s-au înțeles să acționeze pentru înlăturarea regelui.
În seara zilei de 3 septembrie, generalul Antonescu a fost invitat la Palatul Regal pentru a avea o discuție cu Carol al II-lea. În urma acestei discuții, Antonescu a început negocierile cu Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu și Horia Sima pentru constituirea unui guvern de uniune națională.
În noaptea de 3/4 septembrie 1940, Horia Sima a considerat că a venit momentul oportun pentru a prelua puterea și a susținut atacurile instituțiilor principale ale statului, incidente care s-au soldat cu morți și răniți. Chiar dacă situația nu era echilibrată, pe 4 septembrie 1940, la ora 12, generalul Ion Antonescu este însărcinat oficial cu formarea unui nou guvern, devenind astfel prim-ministru al României.
Înlăturarea lui Carol al II-lea
În seara zilei de 4 septembrie, ora 21, Ion Antonescu i-a cerut Regelui Carol al II-lea să îi ofere puteri depline, aducând ca argument faptul că Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu și Horia Sima ar vrea să-i ceară abdicarea pentru a crea un guvern de uniune națională. Crezând în spusele lui Ion Antonescu, Regele Carol al II-lea îi oferă puteri depline, însă o seara mai târziu, pe 5 septembrie 1940, Antonescu îi cere regelui să abdice, avertizându-l că dacă va refuza, ar putea afecta siguranța sa și a oamenilor din jurul său.
La ora 6:10 a zilei de 6 septembrie, Regele Carol al II-lea decide să semneze actul de abdicare, însă transmite că în locul său, viitorul Rege Mihai I va prelua „grelele sarcini ale domniei”. Regele Mihai I nu avea dreptul să încheie tratate, să modifice legi sau să numească miniștri. Singurul drept al său era numirea prim-ministrul, însărcinându-l cu puteri depline.
