Asasinarea președintelui american William McKinley în 1901. Motivele invocate de anarhistul polonez
Czolgosz s-a deplasat peste președinte cu intenția de a trage un al treilea foc de armă, dar a fost trântit la pământ de gărzile de corp ale lui McKinley. McKinley, încă conștient, le-a spus gărzilor să nu-l rănească pe agresorul său. Alți însoțitori ai președintelui l-au dus de urgență pe McKinley la spital, unde au descoperit două răni de glonț: un glonț îi perforase superficial sternul, iar celălalt îi intrase periculos în abdomen.
A fost operat de urgență și părea să se fi însănătoșit până la 12 septembrie. Cu toate acestea, mai târziu în aceeași zi, starea președintelui s-a înrăutățit rapid și, la 14 septembrie, McKinley a murit din cauza cangrenei care nu fusese detectată în rana internă. Vicepreședintele Theodore Roosevelt a depus imediat jurământul în calitate de președinte.
Czolgosz, un imigrant polonez, a crescut în Detroit și a lucrat ca muncitor copil într-o oțelărie. Ca tânăr adult, s-a orientat spre ideologia socialistă și anarhistă. El a susținut că l-a ucis pe McKinley pentru că acesta era șeful a ceea ce Czolgosz considera a fi un guvern corupt. Czolgosz a fost condamnat și executat pe scaunul electric la 29 octombrie 1901. Ultimele cuvinte ale ucigașului nepocăit au fost:
„L-am ucis pe președinte pentru că era dușmanul oamenilor buni – al oamenilor muncitori”.
Se presupune că electrocutarea sa a fost filmată de Thomas Edison.
La 16 septembrie, după ce a primit o înmormântare demnă de un președinte la Washington, D.C., sicriul lui McKinley a fost transportat cu trenul în orașul său natal, Canton, Ohio, pentru a fi înmormântat.
